Tema de acasă din cadrul Concursului „Diriginte, drag părinte”

Tema de acasă
din cadrul Concursului „Diriginte, drag părinte”

Mugur alb și roz și pur...

Trimite, Doamne, semnul depărtării,
Din când în când, câte un pui de înger...
Să bată alb din aripă spre soare
Iar pomii să ne dea în floare.

Argument:

Tradiţia ţine de spiritualitate şi de raportul cu sine şi cu absolutul întruchipat în sufletul unui neam. Aşadar, de ce avem nevoie de tradiţii? Pentru ca să ne amintim de noi înşine, pentru că să nu ne pierdem identitatea. Dincolo însă de rolul ei de prezervare a identităţii, tradiţia dă seama de bine, adevăr şi frumos. Binele conservat prin tradiţie este cel al moralităţii, al distincţiei dintre bine şi rău, mai clare şi mai percutante decât ar putea-o face orice altă învăţătură.
Este un adevăr moral, după cum binele descris de tradiţie este unul al adevărului care luptă împotriva a tot ce ne dăunează. În cele din urmă, tradiţia este cea care păstrează frumosul autentic.

Obiectivele activității:

* Valorificarea patrimoniului național;
* Promovarea valorilor culturale și spirituale ale neamului;
* Atragerea efectivă a elevilor în organizarea unor activităţi cu caracter extracurricular;
* Stimularea potențialului artistic al elevilor.

Tu, negrule pământ, să hrăneşti cu ierburile mirositoare şi cu pomii cei roditori ce vor răsări din tine şi se vor hrăni din glia ta, toate vietăţile şi pe toţi oamenii lumii!

Aștept crâmpeie mici de gingășie,
Cântece mici de vrăbii și lăstun.
Să ni se dea și nouă,
Ca pomilor de rod cu gustul bun.
Iar sfânta pâine, pururea ne fie
Icoana păcii noastre pe pământ.

Tânjesc, ca pasărea ciripitoare
Să se oprească-n drum,
Să cânte-n mine și să zboare
Prin umbra mea de fum.

Pâinea este temelia vieții

Această pâine rotundă
Creşte pe apă
Ca floarea de lotus –
Pe apa sudorii noastre.

Această pâine albă
Desface-se albă, dulce
Ca floarea de lotus
Sub caldul sărut al luminii.

„Paparudă-rudă, / vino de ne udă / cu galeata-leata / peste toată ceata; / cu ciubărul –bărul / peste tot poporul. / Dă-ne Doamne, cheile / să descuiem cerurile / să pornească ploile, / să curgă șiroaiele / să umple pâraiele. / Hai, ploiță, hai! / udă pământurile / să crească grânele / mari cât porumbele. / Hai, ploiță, hai!”

E-atâta dor în pomii înfloriţi
Când se revarsă ploaia din petale...

În tradiţia satului românesc, înflorirea pomilor fructiferi este binecuvântată cu puteri magice. Crengile înflorite de la un pom bătrân şi viguros se aduceau în casă celor suferinzi ca „să aibă puterea să biruie boala şi bătrâneţea”, iar din ramurile, frunzele şi florile pomilor înfloriţi în aprilie se făceau o sumedenie de leacuri cu virtuţi tămăduitoare şi magice