Book Creator

Tradiții din Bucovina

by Denis Ionica

Cover

Loading...
Tradiții și obiceiuri din zona Bucovinei de care nu ai avut habar până acum
Loading...
Creată de: Denis Ionică Mihai Editura: IONICĂ REZOLVĂ! Destinată: Clasei a VI-a A și doamnei prodesoare de limba și literatura română Teișanu Maria
Loading...
By IONICĂ _REZOLVĂ.srl
Star;
Salut! Eu sunt Tudor. Sunt sigur că ai învățat deja despre principalele tradiții și obiceiuri din localitatea ta. Astăzi te voi purta într-o călătorie prin Bucovina, un loc foarte interesant, plin de obiceiuri puțin cunoscute. Așa că ce mai aștepți? Să-i dăm drumul!
Speech Bubble
Star;
Star;
Bucovina este un spațiu în care tradițiile populare românești și-au păstrat puritatea. Chiar și aerul e unul mai curat aici, fiind una dintre zonele cele mai împădurite ale țării. Regiunea păstrează amprenta civilizației austro-ungare ca urmare a includerii ei în Imperiul Habsburgic în 1775. Geografic, Bucovina se întinde de la Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului, la Suceava, Rădăuți, până la Cernăuți. (Nordul Bucovinei a fost răpit României în urma pactului semnat de miniștrii de externe ai lui Stalin și Hitler. După destrămarea URSS, acest teritoriu a rămas Ucrainei).
De Paște, în Bucovina

Se spune că iernile sunt cele mai frumoase aici, în Bucovina. Însă bucuria adevăratei Sărbători este, aici, Paștele. Sărbătorirea Sfintelor Paști este prilej de mare bucurie pentru bucovineni și începe cu mult înainte, o dată cu Duminica Floriilor. Sărbătoarea Floriilor este cunoscută în Bucovina sub denumirea de Duminica Stâlparilor, iar semnele din această zi sunt interpretate ca prevestiri pentru anul în curs. Se spune că după cum va fi timpul în ziua de Florii, aşa va fi şi în ziua de Paşti, iar dacă de Florii ies broaştele, atunci vara va fi frumoasă.
Obiceiuri de Florii – Obiceiul Lazariţelor şi ramurile de salcie

Înainte de a intra în Ierusalim, Hristos l-a înviat pe Lazăr. Învierea lui Lazăr este simbolul învierii viitoare a neamului omenesc. În popor se crede că Lazăr era un fecior tânăr, fratele fetei care s-a căsătorit cu Dragobete, Cap de Primăvară. Potrivit tradiţiei, într-o sâmbătă, Lazăr a plecat cu oile la păscut, lasând-o pe mama-sa să facă plăcinte. Urcând într-un copac să ia muguri pentru animale, îşi aduce aminte de plăcinte. Se grăbeşte să coboare, cade şi moare. Potrivit legendei că Lazăr ar fi murit de dorul plăcintelor, există obiceiul ca, în această sâmbătă, femeile de la ţară să facă ofrandă de pomenire a morţilor, împărţind plăcinte de post. În ziua Floriilor, oamenii merg cu ramuri de salcie la biserică, pentru a-L întâmpina tainic pe Hristos. Ele sunt sfinţite şi puse la icoane. Se credea că nu e bine să renunţi la aceste ramuri dacă nu au venit celelalte Florii. Oamenii le puneau şi pe pomii fructiferi, pentru a-i ajuta să rodească. Exista credinţa că abia acum pomii prind putere să rodească. De aceea, nu se plantau pomi înainte de Florii, de teama ca aceştia să nu ramâna fără rod.
Sărbători de iarnă în Bucovina

Ultima lună a anului, denumită popular Undrea, este plină de evenimente religioase, de datini şi obiceiuri de iarnă din vechime, care au rezistat scurgerii timpului, fiind preluate ca atare sau adaptate vremurilor moderne. De Crăciun şi Anul Nou, parcurgem un întreg ritual de asemenea tradiţii, între care se detaşează colindele, cântecele de stea, diversele urături şi strigături de Pluguşor, care variază de la o regiune la alta, ba chiar de la un sat la altul. În Bucovina s-au păstrat, probabil, cele mai multe manifestări legate de sărbătorile hibernale.
În pitoreştile comune Vama, Fundu Moldovei, Pojorâta, Sadova, Voroneţ, Iacobeni, Mestecăniş ş.a., dar şi în oraşele Suceava, Gura Humorului, Vatra Dornei, Rădăuţi – cele mai bogate în obiceiuri tradiţionale – Naşterea Domnului este vestită prin colinde deosebite, de o mare varietate, unele de sorginte creştină, referitoare strict la Naşterea Pruncului („O, ce veste minunată/În Betleem ni se-arată/Că a născut Prunc/Prunc din Duhul Sfânt/Fecioara curată”; „Astăzi s-a născut Hristos/Mesia, chip luminos/Lăudaţi şi cântaţi/Şi vă bucuraţi”), altele laice, vizând anumite categorii socio-profesionale (preoţi, păstori, pescari, vânători, soldaţi, flăcăi şi fete de măritat etc.), majoritatea acestora fiind oarecum comice, legate de preocupările şi îndeletnicirile oamenilor. Unele colinde de acest tip sunt „asezonate” cu scenete de teatru popular jucate pe la casele gospodarilor, la uşi şi ferestre, dar şi în interiorul locuinţelor, în faţa mesei încărcate de colaci, mere, nuci şi alte bunătăţi, care se dăruiesc apoi interpreţilor. Toate aceste colinde constituie o chintesenţă a spiritualităţii creştine a neamului, expresii foarte sugestive ale ethosului arhaic românesc şi ele poartă diverse denumiri, în funcţie de zonele ţării: moş-ajun, colindiş, piţărăi, cucuţat, cântece de stea.
PrevNext