Portofoliul de evaluare finală
Cursul ,, Instrumente web pentru crearea de resurse educaționale deschise,,
grupa 1
05.12.2022-19.12.2022
Nanu Elena
Școala Profesională Specială Nr. 3,București
Loading...
SCOALAPROFESIONALA SPECIALA NR.3
PROFESOR: NANU ELENA
CLASA: a XI -a B
DISCIPLINA: Limba şi
literatura română
UNITATEA DE
ÎNVĂŢARE:
Români celebri
TITLUL LECŢIEI: Textul descriptiv literar
în proză ( frag. „O
vizită în atelierul lui Brâncuși”, de Cella
Delavrancea)
TIPUL LECŢIEI: transmitere și
însușire de noi cunoștințe
Loading...
Loading...
Loading...
Loading...
COMPETENȚEGENERALE
1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în diferite situaţii de comunicare.
2. Comprehensiunea şi interpretarea textelor.
3. Argumentarea orală sau în scris a unor opinii în diverse situaţii de comunicare.
Loading...
COMPETENȚE
SPECIFICE:
1.2.Prezentarea unor informaţii, idei, sentimente şi puncte de vedere în texte orale,participând la discuţii pe diverse teme sau pornind de la textele
citite/ascultate
2.1. Corelarea informaţiilor explicite şi implicite din texte literare și nonliterare,continue, discontinue și multimodale
2.2. Rezumarea unor texte, cu grade diverse de dificultate
2.3. Prezentarea unor răspunsuri personale, creative şi critice pe marginea unor texte diverse
3.1. Redactarea unui rezumat, a unui text, pe un subiect la alegere, având în vedere etapele procesului de scriere și structurile specifice, pentru a comunica idei și informații sau pentru a relata experiențe trăite sau imaginate
4.4. Utilizarea deprinderilor dobândite pentru monitorizarea corectitudinii comunicării, prin raportarea la normă
SPECIFICE:
1.2.Prezentarea unor informaţii, idei, sentimente şi puncte de vedere în texte orale,participând la discuţii pe diverse teme sau pornind de la textele
citite/ascultate
2.1. Corelarea informaţiilor explicite şi implicite din texte literare și nonliterare,continue, discontinue și multimodale
2.2. Rezumarea unor texte, cu grade diverse de dificultate
2.3. Prezentarea unor răspunsuri personale, creative şi critice pe marginea unor texte diverse
3.1. Redactarea unui rezumat, a unui text, pe un subiect la alegere, având în vedere etapele procesului de scriere și structurile specifice, pentru a comunica idei și informații sau pentru a relata experiențe trăite sau imaginate
4.4. Utilizarea deprinderilor dobândite pentru monitorizarea corectitudinii comunicării, prin raportarea la normă
COMPETENȚE
DERIVATE :
Pe parcursul activităţii, elevii vor fi capabili:
C1:să răspundă la întrebările legate de textul suport
studiat;
C2:să extragă informaţii esenţiale şi de detaliu din
diferite texte;
C3: să identifice pasajele descriptive;
C4: să-şi justifice punctele de vedere în exprimarea
opiniilor;
DERIVATE :
Pe parcursul activităţii, elevii vor fi capabili:
C1:să răspundă la întrebările legate de textul suport
studiat;
C2:să extragă informaţii esenţiale şi de detaliu din
diferite texte;
C3: să identifice pasajele descriptive;
C4: să-şi justifice punctele de vedere în exprimarea
opiniilor;
Lectura audio a textului
,, O vizită în atelierul lui Brâncuși ,, de Cella Delavrancea
O vizită în atelierul lui Brâncuși
după Cella Delavrancea
Eram la Paris în anul 1922. Primăvara întârziată izbucnise în luna iunie pe coama copacilor îngrădiți de zidurile caselor aliniate în mândrul
stil Ludovic al XIV-lea
. La colțul străzii se desfășoară
esplanada
Palatului Invalizilor cu măreața simplitate a unei armonii rar întâlnite chiar în acest oraș-minune. Într-una dintre aceste case locuia un vechi prieten al meu, amator de artă. Fiind la dejun cu el, mi-a arătat două noi achiziții: un cap de bărbat în lut ars și o coloană de bronz cam de șaizeci de centimetri, pe un
soclu
din același metal, cu două reliefuri rotunde. — Ghici ce reprezintă și cine e autorul! mi-a zis. N-am putut să răspund. — Este portretul unei prințese și autorul este Brâncuși, sculptorul român, un om foarte original. N-ai vrea să-l cunoști?
după Cella Delavrancea
Eram la Paris în anul 1922. Primăvara întârziată izbucnise în luna iunie pe coama copacilor îngrădiți de zidurile caselor aliniate în mândrul
stil Ludovic al XIV-lea
. La colțul străzii se desfășoară
esplanada
Palatului Invalizilor cu măreața simplitate a unei armonii rar întâlnite chiar în acest oraș-minune. Într-una dintre aceste case locuia un vechi prieten al meu, amator de artă. Fiind la dejun cu el, mi-a arătat două noi achiziții: un cap de bărbat în lut ars și o coloană de bronz cam de șaizeci de centimetri, pe un
soclu
din același metal, cu două reliefuri rotunde. — Ghici ce reprezintă și cine e autorul! mi-a zis. N-am putut să răspund. — Este portretul unei prințese și autorul este Brâncuși, sculptorul român, un om foarte original. N-ai vrea să-l cunoști?
Brâncuși mă examină fără indulgență. Totul era vioi în el: barba sură, părul lung lăsat în voie, haina de lucrător, mâinile agere. De pe diferite polițe de cărămidă, văruite și ele, se înălțau ca trestiile alămuri cioplite în diferite forme și, pe un scrin, niște pepeni ovoidali, din același metal, luceau atât de tare, încât mi s-a părut că le aud vibrația de violoncel. N-am putut să mă stăpânesc și am spus:
— Ce vii sunt!
Brâncuși a surâs. Dintr-odată eram mai apropiați.
— Ce vii sunt!
Brâncuși a surâs. Dintr-odată eram mai apropiați.
Ciudata operă îmi stârnise curiozitatea și, după câteva zile, ne aflam amândoi într-o curte prăfoasă cu ateliere de lemn cu uși deschise, prin care se zăreau blocuri de piatră de marmură, ciment și câțiva bărbați cu tichii din hârtie pe cap, sumar îmbrăcați. În final, pe stânga, era atelierul lui Brâncuși. Ne aștepta. Chiar el ne-a deschis ușa. Doi ochi mici, albaștri mi-au sfredelit privirea din umbra orbitelor adânci. Șiretenie, bănuială și o sclipire de ostilitate jucau în ei. M-a întâmpinat cu un glas cântărit:
— Vasăzică, ești fata lui Barbu Delavrancea… mda… și cânți frumos la pian… dar nu de-ale noastre.
— Acelea nu sunt pentru pian, dar știu toate jocurile noastre țărănești și, când joc, nu mă întrece nimeni. Intrasem în casă. Odaia era mare, cu pereți dați cu var și o imensă vatră cu un ceaun negru pe pirostrii. O masă rotundă, tăiată dintr-un trunchi gros de copac, în jurul ei butuci la fel, pe trei picioare, dădeau încăperii un aspect primitiv.
— Vasăzică, ești fata lui Barbu Delavrancea… mda… și cânți frumos la pian… dar nu de-ale noastre.
— Acelea nu sunt pentru pian, dar știu toate jocurile noastre țărănești și, când joc, nu mă întrece nimeni. Intrasem în casă. Odaia era mare, cu pereți dați cu var și o imensă vatră cu un ceaun negru pe pirostrii. O masă rotundă, tăiată dintr-un trunchi gros de copac, în jurul ei butuci la fel, pe trei picioare, dădeau încăperii un aspect primitiv.
— Da. Le șlefuiesc cu mâinile luni de zile până sunt însuflețite. Ăsta e portretul unei domnișoare, a zis punând degetul pe unul din pepeni, pe care apărea desenul simplificat al unui ochi.
În fața mea, tăiată ca un fierăstrău, o bucată voluminoasă de alamă domina vertical celelalte obiecte. Brâncuși m-a întrebat:
— Ce zici de asta? Îți place? Dacă vei ghici ce reprezintă, te voi pofti la prânz și ai să mănânci ciuperci pregătite de mine.
Am privit și, în urechi, mi-a răsunat de departe un glas răgușit.
— Cucurigu-gagu, cântă cocoșul, am răspuns.
Ochii lui Brâncuși au strălucit deodată în cutele pleoapelor trase într-un surâs:
— Bravo! Nimeni n-a mai simțit până acum că alama asta cântă. Vasăzică, n-am greșit. Dumneata îmi dovedești că am izbutit. Îți mulțumesc… Am să-ți pregătesc un prânz grozav. Mă bucur să te primesc la masă și să stăm noi doi de vorbă. Când vrei să vii? Dar mai întâi spune-mi: cum ai ghicit?
— Ai tăiat profilul alamei în zigzag. Pentru auzul meu a fost echivalent cu strigătul cocoșului.
Brâncuși era mirat. Se îmblânzise. Mi-a arătat niște cuțite făcute de el, vătraie și alte fierării ieșite din mâna lui, foale mari atârnate la vatră și, la urmă, un caiet de schițe de o mare siguranță tehnică. Era vesel ca un copil care-și arată jucăriile. Bănuiala se topise. Ne-am despărțit după ce am hotărât ziua dejunului.
Am plecat bucuroasă. Se știa că Brâncuși nu primea ușor în intimitatea lui. Își cinstea prietenii cu solemnitate, cu o mâncare de ciuperci pregătită de el cu mirodenii alese în mare mister.
În fața mea, tăiată ca un fierăstrău, o bucată voluminoasă de alamă domina vertical celelalte obiecte. Brâncuși m-a întrebat:
— Ce zici de asta? Îți place? Dacă vei ghici ce reprezintă, te voi pofti la prânz și ai să mănânci ciuperci pregătite de mine.
Am privit și, în urechi, mi-a răsunat de departe un glas răgușit.
— Cucurigu-gagu, cântă cocoșul, am răspuns.
Ochii lui Brâncuși au strălucit deodată în cutele pleoapelor trase într-un surâs:
— Bravo! Nimeni n-a mai simțit până acum că alama asta cântă. Vasăzică, n-am greșit. Dumneata îmi dovedești că am izbutit. Îți mulțumesc… Am să-ți pregătesc un prânz grozav. Mă bucur să te primesc la masă și să stăm noi doi de vorbă. Când vrei să vii? Dar mai întâi spune-mi: cum ai ghicit?
— Ai tăiat profilul alamei în zigzag. Pentru auzul meu a fost echivalent cu strigătul cocoșului.
Brâncuși era mirat. Se îmblânzise. Mi-a arătat niște cuțite făcute de el, vătraie și alte fierării ieșite din mâna lui, foale mari atârnate la vatră și, la urmă, un caiet de schițe de o mare siguranță tehnică. Era vesel ca un copil care-și arată jucăriile. Bănuiala se topise. Ne-am despărțit după ce am hotărât ziua dejunului.
Am plecat bucuroasă. Se știa că Brâncuși nu primea ușor în intimitatea lui. Își cinstea prietenii cu solemnitate, cu o mâncare de ciuperci pregătită de el cu mirodenii alese în mare mister.
