Crăciunul

Una dintre poveștile legate de Moș Crăciun spune că, demult demult, trăia la marginea unui oraș un bătrân care tot timpul anului făcea jucării pe care le vindea mai apoi în Ajunul Crăciunului.
Într-o seară, în timp ce se întorcea acasă după o zi în care stătuse să vândă jucării, privirea i-a fost atrasă de ceea ce a văzut prin fereastra unei case sărăcăcioase. Aici, erau trei copilasi sărmani, triști pentru că ei nu primisera nici o jucarie. Impresionat de ceea ce a văzut, bătranul s-a uitat în sac și a observat pe fundul acestuia un mic soldațel de plumb pe care l-a daruit celor trei frați. Bucuria copiilor a fost foarte mare.

În drum spre casă, a întâlnit o caprioară rănită și a ajutat-o să se pună pe picioare. În semn de recunoștință, căprioara i-a spus moșului că îi va îndeplini orice dorința. Moșul a avut o singura dorință: să poată să dăruiască câte o jucărie fiecărui copil din lume.
Căprioara i-a îndeplinit dorința. Hainele moșului s-au transformat în haine roșii iar în fața lui a apărut o sanie trasă de reni. Moșul s-a urcat în sanie și a trecut într-un tărâm unde trăiau spiridușii. Aici, moșul s-a apucat de făcut jucării, ajutat de sprintenii spiriduși. Tot anul muncesc pentru a face jucării iar în Ajunul Crăciunului moșul zboară cu sania trasă de reni în întreaga lume pentru a aduce cadouri copiilor.
http://www.universdecopil.ro/povestea-lui-mos-craciun.html

Împodobirea bradului

Împodobirea bradului reprezintă un moment important în perioada sărbătorilor.
Pomul de Crăciun, bradul veșnic verde a fost un simbol al festivităților de iarnă, atât în păgânism, cât și în creștinism. Ramurile împodobite aminteau păgânilor de primăvara așteptată cu nerăbdare iar la creștini pomul era un simbol al vieții veșnice.
Se spune că primul brad a fost pus în Hospital of The Holy Ghost for The Poor, în 1419. Copacul a fost decorat cu biscuiți cu miere, nuci și fructe uscate. Se spune că a rămas în picioare până în ziua de Anul Nou, când a fost "scuturat" și copiii au fost lăsați să mănânce decorul.
1510: Prima înregistrare scrisă a unui pom de Crăciun decorat provine din Riga, Letonia.

Oamenii din breasla negustorilor locali au decorat un copac cu trandafiri artificiali, au dansat în jurul lui în piață și apoi i-au dat foc. Trandafirul a fost folosit timp de mai mulți ani și este considerat a fi un simbol pentru Fecioara Maria.
Până în secolul al 17-lea în Germania să decorau pomii de Crăciun cu mere. Acest lucru se practica încă din secolele 14 și 15. Acestea erau singura recuzită folosită în "piesele de teatru miraculoase", interpretate în biserici pe 24 decembrie.
24 decembrie era Ziua lui Adam și Eva în calendarul creștin timpuriu, iar piesele au fost folosite ca modalități de predare a Bibliei unei populații în mare parte analfabete.

În România, prima scriere despre un brad împodobit de Crăciun datează din timpul regelui Carol I, în anul 1866.

În zona Banatului Montan, în ajunul Crăciunului focul din casă nu este stins deloc, pentru ca anul ce vine să fie luminos şi spornic.
În această zi se împodobeşte bradul cu dulciuri, sub brad se pune un colac, un cârnaţ şi o sticlă de răchie – daruri pentru Moş Crăciun, iar pentru calul acestuia se pun grăunţe şi fân.
Seara se aşteaptă pițărăii (colindătorii) care vin la colindat pe la miezul nopţii până dimineaţa, în funcţie de vârstă. Ei colindă din casă în casă, apoi sunt primiţi în ogradă unde primesc nuci, mere şi răchie; răchia este adunată într-o damigeană de vătav (conducătorul colindătorilor); acesta are pe faţă o mască pentru a nu fi recunoscut; spre dimineaţă vin la colindat copiii mai mici.