Făcea cumătra Vulpe, odată, mare haz de-o Veveriţă mică, ajunsă la necaz, ce se juca în paltin, cu toată voioşia, când, din senin o prinse, în ramuri, vijelia.
-Cu coada ta stufoasă în van ți-acoperi mutra (striga la ea de jos, acum, cumătra). - Că vântul te snopește cu cât te sui mai sus, îți mai aduci aminte, surato, ce ți-am spus?
- Vezi ce pățiși, neghioabo? Mai bine e de mine, Dau fuga, la nevoie, la mine în vizuină. Dar mai aștept puțin acum, vecină, Ca să te văd cum cazi de pe tuplină.
Avea îndată vântul mânia să şi-o curme Şi iar trona în slăvi seninul soare. Un vânător din preajmă, pornind la vânătoare, Zări, lângă bârlogul Cumetrei, nişte urme.
Loading...
Loading...
- Aici erai? (își zise în gândul lui). - Stai că te satur eu de pui, Am să-ți atârn, Cumătră, blana în cui. Și puse, iute, câinii bârlogul să îi scurme.
Loading...
Loading...
Văzând-o pe Cumătra înhăţată de grumaz, Şi Veveriţa noastră putea să facă haz, Dar se-nvăţase minte din propriul ei necaz.
Loading...
Loading...
Loading...
Răspunde oral la următoarele întrebări:
1. Care este titlul operei? 2. Care sunt personajele operei? 3. Cum e coada veveriței? 4. Cine găsește urmele vulpii în pădure? 5. Ce a pățit vulpea? 6. Ce a învățat veverița din această întâmplare? 7. Dar tu, ce ai înțeles din pățania celor două personaje?
