Inscripții - Incursiune în lumile poeziei

„Criticilor mei” de Mihai Eminescu - Hartă mentală realizată de Tancău Oana, cl. a VIII-a A (aplicație digitală www.coggle.it) 

Exerciții de scriere creativă inspirați de un tablou: Inspirație: „Floarea soarelui” de Vincent van Gogh Exercițiu poetic: „Galben, verde, veselie” de Stănescu Andrei, cl. a VII-a F

„Inscripție pe o ușă” de Tudor Arghezi - hartă mentală realizată de elevul Stănescu Andrei, cl. a VII-a

„Funingine” de Ana Blandiana-hartă mentală realizată de elevul Rab Robert, cl. a VII-a F

Descifrând sensuri de Botea Ioana, cl. a VIII-a 	Veronica D. Niculescu, autoarea romanului „Luchian Ochii, sufletul, mâna”, a răspuns provocării de a scrie biografia lui Ștefan Luchian, îndrăgostită fiind de frumusețea și adevărul exprimate de picturile acestuia. 	Încă din fragedă copilărie, înainte de vârsta de 5 ani, când s-a mutat la București, Luchian dovedește o sensibilitate ieșită din comun, o profunzime care nu este specifică unui copil. Atunci când aduna maci pentru a-i duce acasă părinților, se întrista pentru că doar puțini își păstrau prospețimea, chiar dacă el avea multă grijă de ei. În același timp, asculta păsările cântătoare din codru pe care nu le vâna cu praștia ca alți copii: „Dar el, ascuns singur în câte-un tufiș, era plecat numai la vânătoare de frumusețe.” 	Primele flori văzute de ochii lui Ștefan au fost florile de gheață: „...se bucura privind pe fereastră. Florile de gheață crescute din abur sclipeau iarăși, ca nestematele neșlefuite.” „Ștefan a crescut moștenind firea tatălui, dar înfățișarea mamei. Era darnic și blând ca tatăl și n-avea mai nimic din spiritul practic al mamei.” Această fire a lui va determina alegerea unei cariere artistice, nu a celei de ofițer pe care o dorea mama lui. Deși termină cursurile Școlii de Belle Arte, apoi studiază în Munchen și Paris, nu profesorii sunt cei care îl ajută în descoperirea drumului său și al artei pe care vrea să o creeze. Învață mai mult din muzee și din opera unui pictor contemporan lui, pe care îl admira mult: „Dar numai Grigorescu simțea că-l inspira. De la el învăța să privească cu adevărat în jur și să vadă, să înțeleagă cu sufletul ceea ce vedea cu ochiul.”

Scrieți un eseu despre sensul expresiei: „Era vânător de frumusețe”.

Încă de când era mic, Luchian şi-a ascuţit simţul frumosului, privind totul ca pe o comoară. Mintea sa de copil compara frumuseţea cu un fluture: „el a simţit că frumuseţea e ceva ce poate fi nu doar văzut, ci aproape prins în mână, ca un fluture care ţi se zbate, viu, între degete şi-ţi zboară într-o clipă de acolo, de parcă n-ar fi fost niciodată”. 	Locuind la casa de la ţară, înconjurat de natură, băieţelul hoinărea prin împrejurimi. Aşa a trecut de la a privi, la a vedea, şi mai târziu, cu trecerea anilor, la a înţelege. „Primele flori pe care le-au vazut ochii lui au fost cele de gheaţă”. În acest citat se ascund mai multe metafore. Florile de gheaţă reprezintă fulgii de nea, mici, delicaţi şi cristalini. Ochii lui Luchian, care va deveni pictor, au văzut pentru prima dată, adică au dat importanţă şi au analizat cu atenţie pentru prima dată, fulgii de nea. Era o fire curioasă și introspectivă. Îşi punea întrebări de mic, de exemplu: „Ce rămâne dintr-o floare, dacă i se stinge culoarea? Ce rămâne?” Florile au reprezentat ceva foarte drag şi important pentru el, le găsea aproape fermecate. „Un copil atras nebuneste de tot ce înseamnă culoare şi chip.”. Luchian era în perfectă armonie cu natura şi fiinţele vii din jurul său: „Tresărea şi el când păsăruica zvâcnea, şi-şi lua zborul. Şi atunci simţea că pasărea este el. ”. 	Aşadar, Luchian înca de mic a fost un vânător de frumuseţe, căutând peste tot, cu ochişorii lui mari, flori, fiinţe sau obiecte care i se păreau interesante&nbsp;: „căci frumuseţea era, pur şi simplu, era peste tot.”. Tancău Oana, cl. a VIII-a A

Clubul de lectură „Călătorii” Digievenimente: „Inscripții - Incursiune în lumile poeziei” Martie 2023 „Inefabilul frumuseții - Luchian” - Aprilie 2023

„Inscripție pe o ușă” de Tudor Arghezi-hartă mentală realizată de eleva Benedeck Ana-Maria, cl. a VI-a C

„lupta vieții” de George Coșbuc-hartă mentală realizată de eleva Candrea-Bozga Iulia Ștefania, cl. a VIII-a A

Tabloul ,,Vas cu garoafe” pictat de Ștefan Luchian ne aduce în prim plan o vază tradițională în două culori, cu garoafe, majoritatea fiind roșii. 	Garoafa roșie mă duce cu gândul la semnificația florii, numită ,,Floarea Zeilor”, etimologia cuvântului ducându-ne spre latinescul ,,carnis” (carne), cu referire la culoarea roșie a garoafei, dar și la încarnare, deci garoafa ar putea fi o personificare a lui Dumnezeu. Florile căzute, care par că nu mai au loc în vază, regăsindu-se în al doilea plan al picturii, mă duc cu găndul la o legendă creștină conform căreia garoafa și-a făcut apariția pe pământ odată cu lacrimile vărsate de Maica Domnului la picioarele crucii lui Iisus Hristos. Vaza, în culorile alb – verde, este o ulcică simplă, pentru a nu atrage atenția de la frumusețea florilor și îmi amintește de ulcelele bunicii mele de la țară. 	În fundal, se regăsesc culori calde, aceleași ca florile din prim-plan. 	Întreg tabloul îmi dă un sentiment de căldură, liniște și bucurie.

Exercițiu descriptiv: „Vas cu garoafe” de Ștefan Luchian de Benedek Ana Maria, cl. a VI-a C

,, Albăstrele’’ de Ștefan Luchian este una dintre celebrele lui picturi cu flori. În tablou observăm mai multe flori care se află pe o masă, lângă o vază pictată cu modele tradiționale. Florile au o nuanță albăstruie de violet și sunt împrăștiate în fiecare parte a vasului. Unele se află mai jos și unele mai sus, încât pare că formează o scară. Arată ca și cum încearcă să urce în vază pentru a ajunge la apă, însă doar una reușește să se apropie de ea. Îmi vine în minte întrebarea: Ce anume face ca pânza să aibă viață? Cred că singurul lucru care face ca pânza să aibă viață sunt sentimentele pe care le transmite. Dacă peisajul sau portretul este suficient de expresiv poate emoționa persoanele care îl privesc și ele înțeleg ce a vrut pictorul să transmită. Atunci când înțelegem ceva și când putem să ne identificăm cu tabloul, deoarece și noi am avut aceleași emoții, pentru noi pânza prinde viață și devine mai mult decât un obiect. Florile au un limbaj propriu, iar specia și culoarea semnifică ceva. Culoarea florilor este un violet-albăstrui care transmite sentimentul de împlinire și armonie. Imaginea îmi transmite speranță, deoarece, dacă o mică floare poate escalada o vază, orice e posibil și pentru asta simt bucurie.

Exercițiu descriptiv: „Albăstrele” de Ștefan Luchian de Candrea-Bozga Iulia Ștefania, cl. a VIII-a A

Exerciții de scriere creativă inspirați de un tablou: Inspirație: „Anemone” de Ștefan Luchian. Exercițiu poetic: „Anemone” de Rab Robert, cl. a VII-a F

„Autoportret” de Lucian Blaga-hartă mentală realizată de eleva Irimia Ana Maria, cl. a VI-a C

„Pădurea mea” de George Topârceanu - hartă mentală realizată de elevul Burlacu Andrei, cl. a V-a C

„Steluțe în genele ei” de Mircea Cărtărescu - hartă mentală realizată de eleva Popa Antonia, cl. a VIII-a A

Exerciții de scriere creativă inspirați de un tablou: Inspirație: „Enjoying the Spring” de Vincent van Gogh Exercițiu poetic: „Primăvara” de Crișan Ștefania, cl. a VII-a F

În acest tablou se observă, în centru, o vază cu flori. Florile, de un roşu aprins şi vibrant, se numesc Gura leului, o metaforă la adresa gurii însetate de roşu şi fierbinte - a animalelor, a ființelor? Aceste flori se află în contrast cu verdele pământiu al vazei. De-o parte şi de alta a vasului, sunt căzute câteva fire, care cel mai probabil nu au încăput în vas. În faţa acesteia sunt presărate petale, fapt care ne face să ne întrebăm dacă pictorul le-a vrut acolo intenţionat, pentru a umple cadrul, sau dacă s-au ofilit şi au căzut în timpul procesului artistic, pictorul, vrând „să surprindă frumosul adevăr”, le-a adăugat în pictură. Acest tablou m-a făcut să simt agitaţie din cauza neglijenţei faţă de petalele de pe lângă vază, care erau aşezate la voia întâmplării, dar şi căldură. M-a dus cu gândul la o zi toridă de vară şi la un câmp scăldat în razele arzătoare ale soarelui.

„Gura leului” de Ștefan Luchian - Exercițiu descriptiv de Tancău Oana, cl. a VIII-a A

Sursă imagine: https://www.civilizatia.ro/poetul-plastic-al-florilor-stefan-luchian/ 

Privind tabloul „Anemone și trandafiri” pictat de Ștefan Luchian, am observat un aranjament de flori așezat într-un vas tradițional de lut. Pictorul a aranjat florile în așa fel încât să păstreze simetria dintre ele, idee care mă duce cu gândul la echilibru. 	Culorile folosite sunt roșu, albastru și alb. Albastrul este o culoare rece, roșul este o culoare calda, iar albul este o nonculoare care simbolizează pacea dintre cele două culori opuse. Aceste trei culori amestecate dau violet, care își face apariția printre multele flori. Fundalul colorat în galben închis și verde exprimă aceeași armonie și ideea de coexistență cald-rece. 	Acest tablou mi-a trezit o stare de liniște, deoarece culorile, chiar dacă sunt aprinse și în contrast, sunt combinate armonios și trezesc pace în sufletul meu. Exercițiu descriptiv: „Anemone și trandafiri” de Ștefan Luchian de Botea Ioana, cl. a VIII-a A

Conștient de întreaga frumusețe a naturii și pătruns de adevărul pe care îl vedea la oamenii din jurul lui, la cei bolnavi, săraci, cu nevoi și umilinți, transpune în operele lui suferința. „Și nu doar cu ochii vedea, ci și cu mintea, cu gândul, cu sufletul – acolo i se mutase privirea, în piept.” 	În final, frumusețea picturii lui Luchian vine de la transpunerea pe pânză a unei realități trecute prin prin filtrul blând al sufletului: „...căci în pictură un lucru cunoscut cunoscut trebuie prezentat într-o formă nouă, personalizată, învaluită în metafora ce-ți aparține doar ție. De la ochi la mână, drumul trece prin suflet.”

Luchian - Bolnav, dar neînvins de Popa Antonia 	În 1900, Luchian află că este afectat de o boală cu care se va lupta până la moarte: scleroza multiplă. Mai mult, în 1902 a fost internat în spital din cauza durerilor cumplite, ajungând paralizat de la șolduri în jos. Când a ieșit din spital, i s-a spus că nu va mai putea merge și că va fi departe de sursa sa de inspirație, natura. Fiind foarte trist și-a domolit amarul, pe care apoi l-a transformat în putere, pictând flori pe care le spunea vizitatorilor să le aducă. De ce putere? Pentru că atenția la detalii și dragostea pentru flori i-au sporit. 	Un lucru interesant este că cele mai bune lucrări din colecția sa datează din perioada în care era bolnav, ceea ce ne demonstrează că el nu s-a dat bătut și a continuat să picteze, deși suferea de dureri cumplite. Un exemplu relevant este celebra pictură ,,Anemone”, creată în 1905, an în care boala sa era deja într-un stadiu destul de avansat. 	În ultimii ani ai vieții sale, el nu se mai putea mișca, iar durerile îl copleșeau. Însă, deși toți credeau că va renunța să mai picteze, el nu a făcut-o. A cerut să îi fie legată o pensulă de încheietura mâinii și să îi fie adus șevaletul. Și chiar dacă pare imposibil de crezut, fiind chinuit de dureri și mâna zbătându-i-se pe pânză, a pictat. Oamenii care îl vedeau plângeau, deoarece își dădeau seama că era un luptător și că nu mulți ar fi putut avea așa o pasiune și motivație în astfel de momente precum avea el. 	Din păcate, a pierdut lupta cu boala și a murit în 1916, dar va rămâne unul dintre cei mai talentați pictori ai României. De asemenea, pentru mine, este și un model pentru a-ți urma pasiunea, indiferent de ce greutăți îți oferă viața.

Exerciții de scriere creativă inspirați de un tablou: Inspirație: „Noapte înstelată peste Ron” de Vincent van Gogh Exercițiu poetic: „Galben, verde, veselie” de Botea-Ilie Ioana Simona, cl. a VIII-a A

În acest tablou se observă o vază cu crizanteme cu un fundal posomorât. Florile, colorate în mov, roz pastel și alb imaculat, se completează și creează un echilibru, dând viață tabloului. Deși pare o pictură simplă, este, de fapt, una pe cât se poate de complexă, fiind o operă foarte importantă din colecția celebrului pictor Luchian. 	De ce este atât de special acest tablou? Are o semnificație despre care nu mulți își dau seama. Crizantemele nu se ofilesc repede și arată impecabil pentru foarte mult timp, spre deosebire de alte flori. Și totuși, aici vedem trei astfel de flori, de culori diferite, căzute și ofilite. Acest lucru transmite ideea de trecere a timpului. Pictorul sugerează că, deși unele lucruri sau momente par interminabile, de fapt, fiecare are un sfârșit. 	Când am văzut acest tablou am avut un sentiment de melancolie și m-a dus cu gândul la persoanele dragi din viața mea care nu mai sunt, dar despre care credeam că sunt veșnice și nu vor pleca niciodată de pe această lume.

Exercițiu descriptiv: „Crizanteme și dumitrițe” de Ștefan Luchian de Popa Antonia, cl. a VIII-a A

În acest tablou se observă în centru o vază cu flori multicolore. Florile, în culori roșu, galben, mov și alb, sunt de primăvară, fiecare cu o culoare mai intensă și mai frumoasă decât alta. Aceste flori se află în contrast cu verdele firelor plantelor și al frunzelor. Culoarea vazei este de un vișiniu spre un maro închis. Pe o parte și pe alta a vasului sunt căzute petale, chiar și frunze. 	Acest tablou mă duce cu gândul la mirosul frumos al florilor care te face sa te simți împlinit și să uiți de toate problemele. Exercițiu descriptiv: „Flori de primăvară” de Ștefan Luchian de Irimia Ana Maria, cl. a VI-a C