Book Creator

„Privesc, văd, (re)cunosc”

by Violeta Daniela Nedelcu

Cover

Loading...
„Privesc, văd, (re)cunosc-Exerciții personale de recreare a unui tablou”
Clubul de lectură și scriere creativă „Călătorii”
Școala Gimnazială Nr. 2 - Brașov
Coord: prof. Violeta Daniela Nedelcu
Eu văd în tablou o femeie luptătoare și impozantă. Are o privire pătrunzătoare, care scoate în evidență hotărârea și curajul ei. Intrând în pielea personajului ca să recreez pictura, m-am simțit copleșită de aceste calități și am adoptat o expresie serioasă, pe măsură. 
  Motivul pentru care am ales acest tablou este că mă regăsesc în atitudinea femeii și m-am gândit că, astfel, rezultatul final va fi unul reușit. 
  Mai mult, mi s-au părut interesante și mi-au plăcut cum arată, în mod special, accesoriul de pe frunte și colierul de la gât. A fost o provocare să îmi confecționez niște obiecte asemănătoare și mi-au pus creativitatea la încercare.
Alexia Muncaciu: ,,Belle Ferronnière”- Leonardo da Vinci
Încă de la prima vedere, ,,First Reader" de John George Brown mi-a atras atenția. 
    Am simțit că rezonam cu fetița din tablou, care citește, deoarece și mie îmi place să citesc. Mai mult, cartea este simbolul cunoașterii și al înțelepciunii, două valori pe care le consider foarte importante.
    O a doua privire m-a indus într-o stare de nostalgie, căci am observat imaginea mai detaliat. Scaunul pe care stă
personajul se aseamănă foarte mult cu unul pe care îl foloseam atunci când eram mai mică. Acest lucru m-a făcut să simt o conexiune mai puternică între mine și pictură.
   Un alt motiv pentru care am ales acest tablou este sentimentul de liniște și pace transmis de protagonistă. Ea este o fetiță, ceea ce m-a dus cu gândul la inocența copilăriei și la vremurile în care nu aveam nicio grijă.
    Așadar, legătura pe care am simțit-o între mine și pictură m-a determinat să aleg această operă de artă și sunt bucuroasă că am găsit acest tablou.
Anastasia Muncaciu: „First Reader” - John Brown
Havași Denisa Maria: ,,Țărăncuță cu basma" - Doru Cristian Deliu
Privind tabloul ,,Țărăncuță cu basma” de Doru Cristian Deliu, mi-am adus aminte de mine când eram mai mică și m-am simțit legată prin fire nevăzute de acea copilă.
       Cu dorința și nostalgia ce se aflau în sufletul meu, m-am decis să intru în pielea personajului și să mă mai bucur încă o dată de acea perioadă, în care nu existau atâtea probleme și griji.
        Analizând atentă și fiind purtată printr-un carusel de emoții, am observat că cel mai mult mi-au plăcut ochii ei mari și strălucitori, și fața mică și luminată, care transmite multă bucurie și încredere. Pare un copil liniștit și timid, așa cum am fost și încă sunt și eu.
         Mai mult, basmaua roșie mi-a adus aminte că acum ceva timp, mi-a plăcut foarte mult această culoare. A fost o adevărată aventură până am găsit o basma asemănătoare, însă mi-a făcut plăcere să descopăr comorile tradiționale.
         Așadar, sentimentele și valorile pe care le transmite, legătura dintre noi două, și dorința mea de a mai trăi încă o data perioada copilăriei, m-au determinat să aleg acest tablou minunat.
Când am început acest proiect, aveam deja în minte tabloul lui Jan Vermeer van Delft, „Fata cu cercel de perlă”, dar nu știam nimic despre el. Am căutat mai multe imagini și m-am îndrăgostit pe loc! Postura fetei și emoțiile puternice pe care aceasta le transmite m-au cucerit din prima! Datorită curiozității mele, am descoperit și cartea scrisă de Tracy Chevalier.
 Fata a fost surprinsă având capul înclinat și rotit înspre partea stângă. Ochii ei sunt calzi, iar expresia ei este de o finețe surprinzătoare.
Cercelul de perlă, cât și turbanul sunt piesele de rezistență ale unicității tabloului. Felul în care este așezat turbanul m-a pus puțin în dificultate la recrearea portretului, dar totul a meritat, mai ales atunci când am văzut cât de specială mă face. Cercelul de perlă avea să fie detaliul final, care mie personal mi-a plăcut foarte mult, datorită faptului că strălucea în același fel ca ochii ei. Astfel, dacă privim atenți, putem observa cum lumina vine din partea ei dreaptă, formând o sclipire în ochi și pe cercel. Specială mi s-a părut și privirea ei în care citesc neștiință, uimire, timiditate – toate acestea îmi sunt cunoscute și mie.
În final, pot spune că am ales acest portret datorită frumuseții micilor detalii care îl scot în evidență.
Nechita Angelina: „Fata cu cercel de perlă” de Jan Vermeer van Delft
Maghiar Mara: ,,Portret de femeie" - Nicolae Grigorescu
Mi-a fost greu să aleg un tablou care sa mă reprezinte, deoarece parcă toate aveau ceva special.
Însă, după multe căutări, am găsit acest tablou minunat: „Portret de femeie” de Nicolae Grigorescu.
           Nu este unul prea încărcat, ci chiar foarte simplu, cu culori calde, care parcă îmi dă o stare de liniște. Această simplitate m-a făcut să-l aleg, tocmai din cauza că și eu sunt o fată simplă, caldă, calmă.
Uitându-mă mai atent la detaliile fetei pictate din tablou, m-am regăsit în acea persoană. Parcă eram eu, dar dintr-o altă perspectivă: același păr blond și ciufulit, aceiași ochi micuți, buzele mari. Până și expresia feței seamănă cu a mea: fața serioasă și privirea visătoare. 
Momentul în care am fost provocată să recreez acest personaj a fost foarte interesant. Chiar dacă imaginile nu sunt identice, eu m-am simțit că eram ea: o fată ce avea o viață normală. Parcă ce l-am văzut pe Nicolae Grigorescu cu șevaletul, întrebându-mă dacă aș dori să mă picteze. Mi-am imaginat încăperea caldă și slab luminată, mirosul de vopsea, zgomotele pensulelor pe material. Chiar a fost o experiență de neimaginat!
Îi privesc chipul fetei, dar, dacă mă uit mai atenta, parcă îl văd pe al meu, sau cel puțin pe dinăuntru, la caracter, la privire. Cât de straniu, nu?
PrevNext