„Privesc, văd, (re)cunosc”

Eu văd în tablou o femeie luptătoare și impozantă. Are o privire pătrunzătoare, care scoate în evidență hotărârea și curajul ei. Intrând în pielea personajului ca să recreez pictura, m-am simțit copleșită de aceste calități și am adoptat o expresie serioasă, pe măsură.
Motivul pentru care am ales acest tablou este că mă regăsesc în atitudinea femeii și m-am gândit că, astfel, rezultatul final va fi unul reușit.
Mai mult, mi s-au părut interesante și mi-au plăcut cum arată, în mod special, accesoriul de pe frunte și colierul de la gât. A fost o provocare să îmi confecționez niște obiecte asemănătoare și mi-au pus creativitatea la încercare.

Alexia Muncaciu: ,,Belle Ferronnière”- Leonardo da Vinci

Încă de la prima vedere, ,,First Reader" de John George Brown mi-a atras atenția.
Am simțit că rezonam cu fetița din tablou, care citește, deoarece și mie îmi place să citesc. Mai mult, cartea este simbolul cunoașterii și al înțelepciunii, două valori pe care le consider foarte importante.
O a doua privire m-a indus într-o stare de nostalgie, căci am observat imaginea mai detaliat. Scaunul pe care stă

personajul se aseamănă foarte mult cu unul pe care îl foloseam atunci când eram mai mică. Acest lucru m-a făcut să simt o conexiune mai puternică între mine și pictură.
Un alt motiv pentru care am ales acest tablou este sentimentul de liniște și pace transmis de protagonistă. Ea este o fetiță, ceea ce m-a dus cu gândul la inocența copilăriei și la vremurile în care nu aveam nicio grijă.
Așadar, legătura pe care am simțit-o între mine și pictură m-a determinat să aleg această operă de artă și sunt bucuroasă că am găsit acest tablou.

Anastasia Muncaciu: „First Reader” - John Brown

Havași Denisa Maria: ,,Țărăncuță cu basma" - Doru Cristian Deliu

Privind tabloul ,,Țărăncuță cu basma” de Doru Cristian Deliu, mi-am adus aminte de mine când eram mai mică și m-am simțit legată prin fire nevăzute de acea copilă.
       Cu dorința și nostalgia ce se aflau în sufletul meu, m-am decis să intru în pielea personajului și să mă mai bucur încă o dată de acea perioadă, în care nu existau atâtea probleme și griji.
        Analizând atentă și fiind purtată printr-un carusel de emoții, am observat că cel mai mult mi-au plăcut ochii ei mari și strălucitori, și fața mică și luminată, care transmite multă bucurie și încredere. Pare un copil liniștit și timid, așa cum am fost și încă sunt și eu.
         Mai mult, basmaua roșie mi-a adus aminte că acum ceva timp, mi-a plăcut foarte mult această culoare. A fost o adevărată aventură până am găsit o basma asemănătoare, însă mi-a făcut plăcere să descopăr comorile tradiționale.
         Așadar, sentimentele și valorile pe care le transmite, legătura dintre noi două, și dorința mea de a mai trăi încă o data perioada copilăriei, m-au determinat să aleg acest tablou minunat.

Când am început acest proiect, aveam deja în minte tabloul lui Jan Vermeer van Delft, „Fata cu cercel de perlă”, dar nu știam nimic despre el. Am căutat mai multe imagini și m-am îndrăgostit pe loc! Postura fetei și emoțiile puternice pe care aceasta le transmite m-au cucerit din prima! Datorită curiozității mele, am descoperit și cartea scrisă de Tracy Chevalier.

Fata a fost surprinsă având capul înclinat și rotit înspre partea stângă. Ochii ei sunt calzi, iar expresia ei este de o finețe surprinzătoare.
Cercelul de perlă, cât și turbanul sunt piesele de rezistență ale unicității tabloului. Felul în care este așezat turbanul m-a pus puțin în dificultate la recrearea portretului, dar totul a meritat, mai ales atunci când am văzut cât de specială mă face. Cercelul de perlă avea să fie detaliul final, care mie personal mi-a plăcut foarte mult, datorită faptului că strălucea în același fel ca ochii ei. Astfel, dacă privim atenți, putem observa cum lumina vine din partea ei dreaptă, formând o sclipire în ochi și pe cercel. Specială mi s-a părut și privirea ei în care citesc neștiință, uimire, timiditate – toate acestea îmi sunt cunoscute și mie.
În final, pot spune că am ales acest portret datorită frumuseții micilor detalii care îl scot în evidență.

Nechita Angelina: „Fata cu cercel de perlă” de Jan Vermeer van Delft

Maghiar Mara: ,,Portret de femeie" - Nicolae Grigorescu

Mi-a fost greu să aleg un tablou care sa mă reprezinte, deoarece parcă toate aveau ceva special.
Însă, după multe căutări, am găsit acest tablou minunat: „Portret de femeie” de Nicolae Grigorescu.
Nu este unul prea încărcat, ci chiar foarte simplu, cu culori calde, care parcă îmi dă o stare de liniște. Această simplitate m-a făcut să-l aleg, tocmai din cauza că și eu sunt o fată simplă, caldă, calmă.
Uitându-mă mai atent la detaliile fetei pictate din tablou, m-am regăsit în acea persoană. Parcă eram eu, dar dintr-o altă perspectivă: același păr blond și ciufulit, aceiași ochi micuți, buzele mari. Până și expresia feței seamănă cu a mea: fața serioasă și privirea visătoare.

Momentul în care am fost provocată să recreez acest personaj a fost foarte interesant. Chiar dacă imaginile nu sunt identice, eu m-am simțit că eram ea: o fată ce avea o viață normală. Parcă ce l-am văzut pe Nicolae Grigorescu cu șevaletul, întrebându-mă dacă aș dori să mă picteze. Mi-am imaginat încăperea caldă și slab luminată, mirosul de vopsea, zgomotele pensulelor pe material. Chiar a fost o experiență de neimaginat!
Îi privesc chipul fetei, dar, dacă mă uit mai atenta, parcă îl văd pe al meu, sau cel puțin pe dinăuntru, la caracter, la privire. Cât de straniu, nu?

Privind autoportretul pictorului, m-am simțit ca un artist. Am văzut o legătură între mine și personajul din tablou, amândoi având talent: Tattarescu la pictat, eu la...ascultat oamenii cu atenție.

De ce am ales acest tablou?
Eu am ales acest tablou, deoarece mi s-a părut că se potriveste staturii și înfățișării mele. Mai adaug că am predilecție spre firea de artist.
Am simțit bucurie că mă aflu lângă un pictor și mi s-a părut că liniștea lui este și liniștea mea.

Chivu Luca: Autoportret (1849) - Gheorghe Tattarescu

Am ales acest tablou, ,,Boy in a Red Vest” de Paul Cezanne, întrucât consider că ne asemănăm, amândoi fiind adolescenți.
Reconstituirea acestui tablou nu a fost dificilă din punct de vedere vestimentar, m-am încurcat puțin la nodul de la cravată, dar în rest m-am descurcat.
Dificultățile au apărut la postură și mimică, poate că par ușor de redat, dar nu sunt deloc. La prima vedere, tânărul pare dezinvolt și lipsit de interes pentru ce este în jurul său. Privindu-l mai atent, mi-am dat seama că, de fapt, este gânditor. Atunci m-am întrebat: ,, La ce se gândește oare?” Poate la copilăria trecută sau la prezenta adolescență, cu problemele ei. Ori, la viitoarea maturitate.

Eu sunt de părere că la toate trei. Când am reconstituit acest tablou, am încercat să mă

gândesc câte un pic la toate. Mi-am imaginat în apropierea personajului o fereastră pe care se derulau imagini din copilăria mea, apoi scene petrecute recent în adolescență și posibile întâmplări viitoare. Treptat, m-au copleșit sentimente precum nostalgia pentru trecut, liniștea și bucuria prezentului și încrederea în viitor că totul va fi bine.

Luca Christian Mârzan: ,,Boy in a Red Vest”- Paul Cezanne

Barraco Desiree: ,, Madame X" - Josh Singer Sargent

Am ales acest tablou, deoarece privindu-l, am simțit că mă regăsesc în el. Pictorul i-a surprins Doamnei frumusețea, finețea, eleganța, care se reflectă în postura sa și eu am simțit pe lângă toate acestea că femeia din tablou este puternică și încrezătoare.
Culoarea neagră e considerată de către unii semnul „magiei negre”, însă în această pictură, femeia, neuitându-se direct la cel care o pictează, dă dovadă, parcă, atât de nepăsare, cât și de stăpânire de sine. Am simțit că mi se potrivește, deoarece și eu sunt așa: nu îmi place să atrag atentia în exces, dar nu îmi place nici să trec neobservată.
Acestea ar fi motivele pentru care acest tablou mi s-a parut interesant și spectaculos prin simplitatea lui.

La acest tablou m-a atras misterul. Tabloul înfățișează o femeie și este denumit, pur și simplu, ,,Tablou de femeie”. Astfel am putut pune pe chipul frumos al femeii ce poveste am vrut eu. Povestea mea, povestea care îmi doream să fie a mea. Astfel de lucruri ajută oamenii, un loc unde pot scrie ce poveste vor, unde totul este sigur si maleabil, o pânza albă pentru propriile idei.

Bujor Daria Maria: Constantin Lecca- ,,Portret de femeie”