Luna lui Marte
Cenaclul de Vineri
Nr.2
Nr.2
desen Mihai Vutof, clasa a 10-a B
Loading...
Loading...
Mărțișoare poetice...Loading...
Loading...
Sofia MateiLoading...
Mihai VutovLoading...
Alina CristacheLoading...
Runa EneLoading...
Sabin ȘtefaniuLoading...
Crina NegoițăLoading...
Teodora MănilăLoading...
Antonia Dragu
Loading...
Nick GurgheanLoading...
Robert VasiliuLoading...
Raisa BujdoiuLoading...
desen Nick Gurghean, clasa a 10-a ALoading...
Loading...
Loading...
Ilinca GoiceaLoading...
Beatrix LunguLoading...
Mihai VutovLoading...
Alina CristacheLoading...
Alexia DinuLoading...
Briana BerbecLoading...
Sabin ȘtefaniuLoading...
Teodora MănilăLoading...
Daria CanjeaLoading...
Antonia Dragu
Loading...
Cristiana Mureșanu
Loading...
Alexandra Nițulescu
Loading...
Robert VasiliuLoading...
desen Daria Canjea, clasa a 9-a BCamelia Costea
Larisa Marin
Bianca
Ștefănache
Ștefănache
Mara Roșu
Alexandra
Călinescu
Călinescu
Tudor Oncescu
Giuliana Quesada
Laetiția
Hossu-Longin
Hossu-Longin
desen de Teodora Mănilă
desen Sofia Matei,
clasa a 5-a B
clasa a 5-a B
Larisa Marin
Alexandra
Călinescu
Călinescu
Laetiția
Hossu-Longin
Hossu-Longin
desen Sofia Matei
Raisa Bujdoiu,
clasa a 10-a B
clasa a 10-a B
Gânduri
de martie,
de iubire,
de femeie,
de primăvară...
de iubire,
de femeie,
de primăvară...
Raisa Bujdoiu,
clasa a 10-a B
clasa a 10-a B
melodie compusă de
Alexandra Negoiță
Alexandra Negoiță
Prietenia
Într-o noapte de primăvară timpurie, o vulpe se plimba singură pe câmp.
Deodată, a văzut o casă care strălucea în întuneric. S-a gândit că poate va întâlni un prieten.
Tocmai atunci, pe ușă a ieșit o fetiță frumoasă, cu ochi verzi ca marea și părul lung, castaniu, acoperit de o căciulă albastră. Avea pe ea o geacă groasă și ținea un felinar în mână.
Fetița era destul de speriată de vulpe, dar și-a dat seama că și aceasta simțea la fel.
Atunci a invitat vulpea în casă.
Focul ardea tare:
- Bună, vulpeo! Ce faci la ora asta afară?
Vulpea i-a spus:
- Păi, mă plimbam pe câmp și am văzut o casă. Mi-am dorit să găsesc un prieten.
- Poate că ți-ai găsit. Apropo, cum te cheamă?
- Pe mine mă cheamă Vulpișor.
- Eu mă numesc Martha.
Într-o noapte de primăvară timpurie, o vulpe se plimba singură pe câmp.
Deodată, a văzut o casă care strălucea în întuneric. S-a gândit că poate va întâlni un prieten.
Tocmai atunci, pe ușă a ieșit o fetiță frumoasă, cu ochi verzi ca marea și părul lung, castaniu, acoperit de o căciulă albastră. Avea pe ea o geacă groasă și ținea un felinar în mână.
Fetița era destul de speriată de vulpe, dar și-a dat seama că și aceasta simțea la fel.
Atunci a invitat vulpea în casă.
Focul ardea tare:
- Bună, vulpeo! Ce faci la ora asta afară?
Vulpea i-a spus:
- Păi, mă plimbam pe câmp și am văzut o casă. Mi-am dorit să găsesc un prieten.
- Poate că ți-ai găsit. Apropo, cum te cheamă?
- Pe mine mă cheamă Vulpișor.
- Eu mă numesc Martha.
Fetița s-a gândit să o lase pe Vulpișor să doarmă la ea.
S-a făcut dimineață. Era ziua de 1 Martie.
Vulpișor a mers în grădină și a văzut niște trandafiri roșii ca sângele.
A chemat-o pe Martha și a rugat-o să-i rupă o floare, ca s-o miroasă.
- Au, m-am înțepat!
În momentul în care pe degetul fetiței a apărut o lacrimă de sânge, cerul s-a întunecat și a început să cearnă stele mari și albe, care au acoperit repede pământul.
Picături roșiatice s-au așternut pe zăpadă ca un șirag de rubine. Vulpea le-a atins ușor. Timpul a înghețat.
O lumină orbitoare a apărut de nicăieri și a împletit roșul durerii cu albul inocenței și al copilăriei.
- Ce s-a întâmplat? întrebă Martha.
- Prietenia noastră a dat naștere acestui șnur pe care o să ți-l pui în piept, ca să-ți amintești de mine.
S-a făcut dimineață. Era ziua de 1 Martie.
Vulpișor a mers în grădină și a văzut niște trandafiri roșii ca sângele.
A chemat-o pe Martha și a rugat-o să-i rupă o floare, ca s-o miroasă.
- Au, m-am înțepat!
În momentul în care pe degetul fetiței a apărut o lacrimă de sânge, cerul s-a întunecat și a început să cearnă stele mari și albe, care au acoperit repede pământul.
Picături roșiatice s-au așternut pe zăpadă ca un șirag de rubine. Vulpea le-a atins ușor. Timpul a înghețat.
O lumină orbitoare a apărut de nicăieri și a împletit roșul durerii cu albul inocenței și al copilăriei.
- Ce s-a întâmplat? întrebă Martha.
- Prietenia noastră a dat naștere acestui șnur pe care o să ți-l pui în piept, ca să-ți amintești de mine.