Loading...
Ce i-ați spune unui copil care refuză să citească povești motivând că sunt plictisitoare sau că toate sunt la fel și se termină cu bine?
Am reflectat îndelung asupra acestei întrebări și consider că este dificil să determini un copil să citească povești, dacă nu a fost deprins de mic cu lectura. Cred cu tărie că educarea tinerilor părinți pentru a acționa în primii ani de viață este secretul dezvoltării gustului pentru lectură. Nu i-aș spune nimic copilului care nu vrea să citească, dar aș acționa cu dibăcie pentru îndreptarea acestui neajuns. La clasele primare se pot viziona filmulețe realizate după basme, pentru ca imaginea vizuală să le incite curiozitatea sau se pot distribui jocuri de rol, atât de îndrăgite de copii, cu personaje din povești. Pentru a duce sarcina la bun sfârșit, probabil că ar citi puțin, măcar de dragul personajului pe care îl interpretează și ar reține câteva replici, pe care le pot recunoaște cu ușurință ulterior. La gimnaziu se pot iniția proiecte de grup cu teme din basme, pentru ca lectura basmului să se desfășoare într-un cadru plăcut, acasă la unul dintre copii și într-o atmosferă relaxată, cu toate comentariile inerente vârstei. Poate că ar dori să repete experiența.
În concluzie, chiar dacă am crescut, cu siguranță mai avem nevoie de povești. Dacă la început aceste povești se constituie în modele pozitive pentru educarea copiilor, ele rămân reperele de bază pentru cunoașterea mentalității colectivității care le-a generat, a particularităților tradiționale, a mitologiei românești. Basmele românești constituie un material lingvistic, ce poate fi valorificat de către cei care cercetează. Mă consider un bun exemplu în acest sens și... poate că un cititor al acestor rânduri va continua această prețioasă și utilă îndeletnicire...
Simona Palasca- ,,Idei creative pentru activități școlare în ciclul primar”
Editura Universitară, București, 2021
Am reflectat îndelung asupra acestei întrebări și consider că este dificil să determini un copil să citească povești, dacă nu a fost deprins de mic cu lectura. Cred cu tărie că educarea tinerilor părinți pentru a acționa în primii ani de viață este secretul dezvoltării gustului pentru lectură. Nu i-aș spune nimic copilului care nu vrea să citească, dar aș acționa cu dibăcie pentru îndreptarea acestui neajuns. La clasele primare se pot viziona filmulețe realizate după basme, pentru ca imaginea vizuală să le incite curiozitatea sau se pot distribui jocuri de rol, atât de îndrăgite de copii, cu personaje din povești. Pentru a duce sarcina la bun sfârșit, probabil că ar citi puțin, măcar de dragul personajului pe care îl interpretează și ar reține câteva replici, pe care le pot recunoaște cu ușurință ulterior. La gimnaziu se pot iniția proiecte de grup cu teme din basme, pentru ca lectura basmului să se desfășoare într-un cadru plăcut, acasă la unul dintre copii și într-o atmosferă relaxată, cu toate comentariile inerente vârstei. Poate că ar dori să repete experiența.
În concluzie, chiar dacă am crescut, cu siguranță mai avem nevoie de povești. Dacă la început aceste povești se constituie în modele pozitive pentru educarea copiilor, ele rămân reperele de bază pentru cunoașterea mentalității colectivității care le-a generat, a particularităților tradiționale, a mitologiei românești. Basmele românești constituie un material lingvistic, ce poate fi valorificat de către cei care cercetează. Mă consider un bun exemplu în acest sens și... poate că un cititor al acestor rânduri va continua această prețioasă și utilă îndeletnicire...
Simona Palasca- ,,Idei creative pentru activități școlare în ciclul primar”
Editura Universitară, București, 2021
În loc de prefață
Ce i-ați spune unui copil care refuză să citească povești motivând că sunt plictisitoare sau că toate sunt la fel și se termină cu bine?
Am reflectat îndelung asupra acestei întrebări și consider că este dificil să determini un copil să citească povești, dacă nu a fost deprins de mic cu lectura. Cred cu tărie că educarea tinerilor părinți pentru a acționa în primii ani de viață este secretul dezvoltării gustului pentru lectură. Nu i-aș spune nimic copilului care nu vrea să citească, dar aș acționa cu dibăcie pentru îndreptarea acestui neajuns. La clasele primare se pot viziona filmulețe realizate după basme, pentru ca imaginea vizuală să le incite curiozitatea sau se pot distribui jocuri de rol, atât de îndrăgite de copii, cu personaje din povești. Pentru a duce sarcina la bun sfârșit, probabil că ar citi puțin, măcar de dragul personajului pe care îl interpretează și ar reține câteva replici, pe care le pot recunoaște cu ușurință ulterior. La gimnaziu se pot iniția proiecte de grup cu teme din basme, pentru ca lectura basmului să se desfășoare într-un cadru plăcut, acasă la unul dintre copii și într-o atmosferă relaxată, cu toate comentariile inerente vârstei. Poate că ar dori să repete experiența.
În concluzie, chiar dacă am crescut, cu siguranță mai avem nevoie de povești. Dacă la început aceste povești se constituie în modele pozitive pentru educarea copiilor, ele rămân reperele de bază pentru cunoașterea mentalității colectivității care le-a generat, a particularităților tradiționale, a mitologiei românești. Basmele românești constituie un material lingvistic, ce poate fi valorificat de către cei care cercetează. Mă consider un bun exemplu în acest sens și... poate că un cititor al acestor rânduri va continua această prețioasă și utilă îndeletnicire...
Simona Palasca- ,,Idei creative pentru activități școlare în ciclul primar”
Editura Universitară, București, 2021
Am reflectat îndelung asupra acestei întrebări și consider că este dificil să determini un copil să citească povești, dacă nu a fost deprins de mic cu lectura. Cred cu tărie că educarea tinerilor părinți pentru a acționa în primii ani de viață este secretul dezvoltării gustului pentru lectură. Nu i-aș spune nimic copilului care nu vrea să citească, dar aș acționa cu dibăcie pentru îndreptarea acestui neajuns. La clasele primare se pot viziona filmulețe realizate după basme, pentru ca imaginea vizuală să le incite curiozitatea sau se pot distribui jocuri de rol, atât de îndrăgite de copii, cu personaje din povești. Pentru a duce sarcina la bun sfârșit, probabil că ar citi puțin, măcar de dragul personajului pe care îl interpretează și ar reține câteva replici, pe care le pot recunoaște cu ușurință ulterior. La gimnaziu se pot iniția proiecte de grup cu teme din basme, pentru ca lectura basmului să se desfășoare într-un cadru plăcut, acasă la unul dintre copii și într-o atmosferă relaxată, cu toate comentariile inerente vârstei. Poate că ar dori să repete experiența.
În concluzie, chiar dacă am crescut, cu siguranță mai avem nevoie de povești. Dacă la început aceste povești se constituie în modele pozitive pentru educarea copiilor, ele rămân reperele de bază pentru cunoașterea mentalității colectivității care le-a generat, a particularităților tradiționale, a mitologiei românești. Basmele românești constituie un material lingvistic, ce poate fi valorificat de către cei care cercetează. Mă consider un bun exemplu în acest sens și... poate că un cititor al acestor rânduri va continua această prețioasă și utilă îndeletnicire...
Simona Palasca- ,,Idei creative pentru activități școlare în ciclul primar”
Editura Universitară, București, 2021
(În lectura P.Î.P.dr. Simona Anastasia Palasca)
Recită: prof. dr. Veronica Diana Hagi
de Roald Dahl
În loc de prefață
Adaptare de Florin Bican după poezia „Mike Teavee” din Charlie și Fabrica de Ciocolată
Rime revoltătoare
Din toate sfaturile care,
Când ai copii, ți-s necesare,
Primează sfatul următor:
Să nu-i lași la televizor.
Mai bine să n-ai instalat
Așa tembel de aparat,
Fiindcă aproape-n orice casă
Îi prinde pe copii în plasă –
Se uită cu priviri zgâite
De le ies ochii din orbite
( Odată, am putut vedea
Vreo doișpe ochi pe-o dușumea).
Când ai copii, ți-s necesare,
Primează sfatul următor:
Să nu-i lași la televizor.
Mai bine să n-ai instalat
Așa tembel de aparat,
Fiindcă aproape-n orice casă
Îi prinde pe copii în plasă –
Se uită cu priviri zgâite
De le ies ochii din orbite
( Odată, am putut vedea
Vreo doișpe ochi pe-o dușumea).
Se uită la ecran ca-n poză
Și intră-n starea de hipnoză,
Se uită până când se-mbată
Cu-acea peltea televizată –
I-mpiedică, ce-i drept, să sară,
Pe zvăpăiați, pe geam afară,
I-mpiedică să se omoare
În timp ce tu faci de mâncare,
Sau te ocupi de alte trebi.
Dar te-ai oprit să te întrebi
Ce efect are-asupra lor
Acest cumplit televizor?
Și intră-n starea de hipnoză,
Se uită până când se-mbată
Cu-acea peltea televizată –
I-mpiedică, ce-i drept, să sară,
Pe zvăpăiați, pe geam afară,
I-mpiedică să se omoare
În timp ce tu faci de mâncare,
Sau te ocupi de alte trebi.
Dar te-ai oprit să te întrebi
Ce efect are-asupra lor
Acest cumplit televizor?
LE OFILEȘTE JUDECATA!
ȘI FANTEZIA LE-O DĂ GATA!
LE-ASTUPĂ MINTEA, LE-O-MBÂCSEȘTE,
DE-AJUNG COPIII SĂ DETESTE
TOT CE E CARTE, BASM, POVESTE!
DA, CREIERUL LI SE BRÂNZEȘTE!
COPILUL TĂU NU MAI GÂNDEȘTE
ȘI NU-NȚELEGE! DOAR PRIVEȘTE!
„Ei, lasă”, îmi vei spune, „lasă...
Fără televizor în casă
S-ar plictisi cumplit cei mici.
Ce-au de făcut? Poți să-mi explici?”
Am să-ți răspund printr-o-ntrebare:
Cu ce se ocupau ei, oare,
Cât timp monstruosul aparat
Nici nu fusese inventat?
Cum? Ați uitat? Chiar nu mai știți?
Vă spun eu, rar, ca la novici:
CI-TEAU... CI-TEAU...CI-TEAU...CI-TEAU!
Citeau și nu se săturau,
Pentru că cea mai mare parte
Din timp și-o petreceau c-o carte.
În camera copiilor,
Cărți – și pe raft și pe covor –
Își așteptau un cititor.
Tot cărți erau și-n dormitor,
Cărți minunate, cu povești –
Puteai în ele să citești
De zâne, feți-frumoși și zmei,
De hoți, comori și tot ce vrei,
Pirați cu pantaloni bufanți,
Regi și regine, elefanți
Și canibali ce-ntr-un cazan
Amestecau cu un ciolan.
( Cum scrie-n cartea Peter Pen –
Ah, ce aromă-mbătătoare...
Mai știți pe cine fierb ei, oare? )
Pentru copilul cel mai mic,
Era povestea cu Arik,
Și cea cu cățelușul Zdreanță –
Da! Cel cu ochii de faianță –
ȘI FANTEZIA LE-O DĂ GATA!
LE-ASTUPĂ MINTEA, LE-O-MBÂCSEȘTE,
DE-AJUNG COPIII SĂ DETESTE
TOT CE E CARTE, BASM, POVESTE!
DA, CREIERUL LI SE BRÂNZEȘTE!
COPILUL TĂU NU MAI GÂNDEȘTE
ȘI NU-NȚELEGE! DOAR PRIVEȘTE!
„Ei, lasă”, îmi vei spune, „lasă...
Fără televizor în casă
S-ar plictisi cumplit cei mici.
Ce-au de făcut? Poți să-mi explici?”
Am să-ți răspund printr-o-ntrebare:
Cu ce se ocupau ei, oare,
Cât timp monstruosul aparat
Nici nu fusese inventat?
Cum? Ați uitat? Chiar nu mai știți?
Vă spun eu, rar, ca la novici:
CI-TEAU... CI-TEAU...CI-TEAU...CI-TEAU!
Citeau și nu se săturau,
Pentru că cea mai mare parte
Din timp și-o petreceau c-o carte.
În camera copiilor,
Cărți – și pe raft și pe covor –
Își așteptau un cititor.
Tot cărți erau și-n dormitor,
Cărți minunate, cu povești –
Puteai în ele să citești
De zâne, feți-frumoși și zmei,
De hoți, comori și tot ce vrei,
Pirați cu pantaloni bufanți,
Regi și regine, elefanți
Și canibali ce-ntr-un cazan
Amestecau cu un ciolan.
( Cum scrie-n cartea Peter Pen –
Ah, ce aromă-mbătătoare...
Mai știți pe cine fierb ei, oare? )
Pentru copilul cel mai mic,
Era povestea cu Arik,
Și cea cu cățelușul Zdreanță –
Da! Cel cu ochii de faianță –
Se uită la ecran ca-n poză
Și intră-n starea de hipnoză,
Se uită până când se-mbată
Cu-acea peltea televizată –
I-mpiedică, ce-i drept, să sară,
Pe zvăpăiați, pe geam afară,
I-mpiedică să se omoare
În timp ce tu faci de mâncare,
Sau te ocupi de alte trebi.
Dar te-ai oprit să te întrebi
Ce efect are-asupra lor
Acest cumplit televizor?
Și intră-n starea de hipnoză,
Se uită până când se-mbată
Cu-acea peltea televizată –
I-mpiedică, ce-i drept, să sară,
Pe zvăpăiați, pe geam afară,
I-mpiedică să se omoare
În timp ce tu faci de mâncare,
Sau te ocupi de alte trebi.
Dar te-ai oprit să te întrebi
Ce efect are-asupra lor
Acest cumplit televizor?
LE OFILEȘTE JUDECATA!
ȘI FANTEZIA LE-O DĂ GATA!
LE-ASTUPĂ MINTEA, LE-O-MBÂCSEȘTE,
DE-AJUNG COPIII SĂ DETESTE
TOT CE E CARTE, BASM, POVESTE!
DA, CREIERUL LI SE BRÂNZEȘTE!
COPILUL TĂU NU MAI GÂNDEȘTE
ȘI NU-NȚELEGE! DOAR PRIVEȘTE!
„Ei, lasă”, îmi vei spune, „lasă...
Fără televizor în casă
S-ar plictisi cumplit cei mici.
Ce-au de făcut? Poți să-mi explici?”
Am să-ți răspund printr-o-ntrebare:
Cu ce se ocupau ei, oare,
Cât timp monstruosul aparat
Nici nu fusese inventat?
Cum? Ați uitat? Chiar nu mai știți?
Vă spun eu, rar, ca la novici:
CI-TEAU... CI-TEAU...CI-TEAU...CI-TEAU!
Citeau și nu se săturau,
Pentru că cea mai mare parte
Din timp și-o petreceau c-o carte.
În camera copiilor,
Cărți – și pe raft și pe covor –
Își așteptau un cititor.
Tot cărți erau și-n dormitor,
Cărți minunate, cu povești –
Puteai în ele să citești
De zâne, feți-frumoși și zmei,
De hoți, comori și tot ce vrei,
Pirați cu pantaloni bufanți,
Regi și regine, elefanți
Și canibali ce-ntr-un cazan
Amestecau cu un ciolan.
( Cum scrie-n cartea Peter Pen –
Ah, ce aromă-mbătătoare...
Mai știți pe cine fierb ei, oare? )
Pentru copilul cel mai mic,
Era povestea cu Arik,
Și cea cu cățelușul Zdreanță –
Da! Cel cu ochii de faianță –
ȘI FANTEZIA LE-O DĂ GATA!
LE-ASTUPĂ MINTEA, LE-O-MBÂCSEȘTE,
DE-AJUNG COPIII SĂ DETESTE
TOT CE E CARTE, BASM, POVESTE!
DA, CREIERUL LI SE BRÂNZEȘTE!
COPILUL TĂU NU MAI GÂNDEȘTE
ȘI NU-NȚELEGE! DOAR PRIVEȘTE!
„Ei, lasă”, îmi vei spune, „lasă...
Fără televizor în casă
S-ar plictisi cumplit cei mici.
Ce-au de făcut? Poți să-mi explici?”
Am să-ți răspund printr-o-ntrebare:
Cu ce se ocupau ei, oare,
Cât timp monstruosul aparat
Nici nu fusese inventat?
Cum? Ați uitat? Chiar nu mai știți?
Vă spun eu, rar, ca la novici:
CI-TEAU... CI-TEAU...CI-TEAU...CI-TEAU!
Citeau și nu se săturau,
Pentru că cea mai mare parte
Din timp și-o petreceau c-o carte.
În camera copiilor,
Cărți – și pe raft și pe covor –
Își așteptau un cititor.
Tot cărți erau și-n dormitor,
Cărți minunate, cu povești –
Puteai în ele să citești
De zâne, feți-frumoși și zmei,
De hoți, comori și tot ce vrei,
Pirați cu pantaloni bufanți,
Regi și regine, elefanți
Și canibali ce-ntr-un cazan
Amestecau cu un ciolan.
( Cum scrie-n cartea Peter Pen –
Ah, ce aromă-mbătătoare...
Mai știți pe cine fierb ei, oare? )
Pentru copilul cel mai mic,
Era povestea cu Arik,
Și cea cu cățelușul Zdreanță –
Da! Cel cu ochii de faianță –
Povești din care ei să vadă
De ce nu are ursul coadă,
Povești ca Pupăza din tei,
Sau Cartea cu Apolodor,
Care cântă „Mi-e dor, mi-e dor”,
La circ, în Târgul Moșilor,
Și cel mai mare Gulliver,
Care crescuse pân’ la cer,
Sau cărțile cu Cireșari,
Pentru copii ceva mai mari...
Ah, ce mai cărți erau odată –
Citeau copiii ziua toată!
De-aceea fac apel la voi:
Duceți TV-ul la gunoi
Și instalați în locul lui
Rafturi pe care poți să pui,
Pe rând, volum după volum.
Să nu vă pese nicidecum
Dacă copiii urlă, dacă
Ei fac urât și vă atacă.
Să nu vă fie frică vouă –
Ei, într-o săptămână, două,
Găsesc o jucărie nouă,
Căci se vor plictisi de moarte...
Vor pune-atunci mâna pe-o carte
Și vor începe să citească.
O bucurie îngerească
Îi va cuprinde pe copii –
Cu cartea se vor contopi,
Mirându-se ce-au văzut, oare,
La hâdele televizoare,
Cum s-a făcut de s-au lăsat
Prostiți de-un jalnic aparat,
Dezgustător și deșuchiat?
Și-or să vă mulțumească toți –
Copii, nepoate și nepoți –
Că pân’ la urmă i-ați salvat
De mon-stru-o-sul aparat....
