Loading...
povesti la gura sobiLoading...
Loading...
tipu nadejda Loading...
grupa 14
EROII PRINCIPALI
EROII PRINCIPALI
focul
la gura sobei
Asezat la gura sobei noaptea pe cand viscoleste.Priveste focul ,scump tovaras, care vesel palpaieste.Si prin flacara albastra vreascurilor de aluni .Vad trecand in zbor fantastic a povestilor minuni. Iata-o pasare maiastra prinsa-n lupta c=un balaur; iata cerbi cu stele-n frunte care trec pe puntide aur;iata cai ce fug ca gandul; iata zmei inaripati.
Asezat la gura sobei noaptea pe cand viscoleste.Priveste focul ,scump tovaras, care vesel palpaieste.Si prin flacara albastra vreascurilor de aluni .Vad trecand in zbor fantastic a povestilor minuni. Iata-o pasare maiastra prinsa-n lupta c=un balaur; iata cerbi cu stele-n frunte care trec pe puntide aur;iata cai ce fug ca gandul; iata zmei inaripati.
— Unde mergi, fetiţo? o întrebă el mieros.
— Mă... mă duc la bunicuţa mea, la casa aflată în păduricea de brazi, îi răspunse Scufiţa-Roşie, speriată. Îi duc cozonac şi o sticlă cu vin, să mai prindă puteri. Că e cam bolnavă, sărăcuţa...
Fără să mai piardă timpul, lupul o apucă pe o scurtătură şi, nu după multă vreme, se înfiinţă la casa bunicii. Bătu la uşă şi, după ce îşi prefăcu glasul cât să semene cu cel al nepoatei, spuse:
— Bunico, sunt Scufiţa-Roşie, nepoţica ta, şi ţi-am adus un cozonac şi o sticlă cu vin!
— Trage zăvorul şi intră, draga mea! îi răspunse bătrânica.
Când îl văzu pe lup în casă, bunica sări cât putu de repede din pat şi se ascunse în dulap.
Lupul nu pierdu vremea... Îşi puse pe cap scufia de noapte a bunicii, pe nas ochelarii ei, şi se urcă în pat. Apoi se acoperi cu plapuma şi se puse pe aşteptat. Nu trecu mult şi la uşa casei bătu Scufiţa-Roşie.
— Trage zăvorul şi intră, draga mea! spuse lupul, prefăcându-şi glasul în aşa fel încât să semene cu cel al bunicii.
— Mă... mă duc la bunicuţa mea, la casa aflată în păduricea de brazi, îi răspunse Scufiţa-Roşie, speriată. Îi duc cozonac şi o sticlă cu vin, să mai prindă puteri. Că e cam bolnavă, sărăcuţa...
Fără să mai piardă timpul, lupul o apucă pe o scurtătură şi, nu după multă vreme, se înfiinţă la casa bunicii. Bătu la uşă şi, după ce îşi prefăcu glasul cât să semene cu cel al nepoatei, spuse:
— Bunico, sunt Scufiţa-Roşie, nepoţica ta, şi ţi-am adus un cozonac şi o sticlă cu vin!
— Trage zăvorul şi intră, draga mea! îi răspunse bătrânica.
Când îl văzu pe lup în casă, bunica sări cât putu de repede din pat şi se ascunse în dulap.
Lupul nu pierdu vremea... Îşi puse pe cap scufia de noapte a bunicii, pe nas ochelarii ei, şi se urcă în pat. Apoi se acoperi cu plapuma şi se puse pe aşteptat. Nu trecu mult şi la uşa casei bătu Scufiţa-Roşie.
— Trage zăvorul şi intră, draga mea! spuse lupul, prefăcându-şi glasul în aşa fel încât să semene cu cel al bunicii.