Book Creator

O frunza din teiul Lui

by mocanu Diana

Cover

Loading...
Loading...
O frunză
Loading...
din teiul Lui
Loading...
AUTORI
Loading...
Loading...
Tulgara Mihaela-ilustrator
Condrea Ana-Maria - redactor
Mocanu Diana- redactor
Boguș Rodica- profesor-coordonator
date de contact : o.frunza.din.tei@gmail.com
Loading...
Limba română
este gând înaripat,
piatră de citire,
drob de țară,
rupere de neființă,
capitol de istorie,
nume de dac.
Revista celor inspirați
de limba română
Articol de fond..........................................................5-7

Interviu........................................................................8-9

Metafora grafică......................................................10-11

Tinere talente..........................................................12-13

Vorbitorul cult.........................................................14-15

Pulsul zilei................................................................16-19

Divertisment............................................................20-21

Nota autorilor............................................................22
Trăiască frumoasa şi cumintea limbă română! (I.L.Caragiale)
Cuprins
Articol de fond..........................................................5-7

Interviu........................................................................8-9

Metafora grafică......................................................10-11

Tinere talente..........................................................12-13

Vorbitorul cult.........................................................14-15

Pulsul zilei................................................................16-19

Divertisment............................................................20-21

Nota autorilor............................................................22
Descoperiți alături de noi perspectivele cercetării limbii române
Trăiască frumoasa şi cumintea limbă română! (I.L.Caragiale)
Articol de fond
Prolog
Acesta este rezultatul muncii a 3 tinere și a profesoarei lor de limbă și literatură română.
Ne-am propus să prezentăm aspecte ale limbii române din varii forme și idei.

Mulțumim că ați decis să urmăriți activitatea noastră!

Semnat: Mihaela, Ana-Maria și Diana
P.S. Acest produs a fost realizat într-o ediție specială pentru concursul republican
,,Limba noastră-i o comoară'', ediția a VI-a
Lectură plăcută!
Limba este întâiul mare poem al unui popor.
Lucian Blaga
 S-ar putea crede că întreaga natură a ostenit la zidirea Limbii Române. (Gr. Vieru)
Articol de fond
Limba este întâiul mare poem al unui popor.
Lucian Blaga
„Limba este însăși floarea sufletului etnic al românimii”, afirma Luceafărul poeziei românești Mihai Eminescu, cel care a înglobat trecerea ineluctabilă a timpului într-o expresie indimenticabilă a umanității. Limba este romanul nostru de toate zilele, unde umanismul izvorăște din dorința omului de a se regăsi pe sine, iar omul contemporan îmbracă trecutul în mit. Miracolul lumii stelare se ascunde în misterul ei, iată de ce, limba română rămâne a fi unicul limbaj național care justifică zădărnicia perenă a ființei umane și anulează căutările, rătăcirile și păcatele lumești ale poporului român în fața Celui de Sus.
Reieșind din cadrul tematic și atmosfera sugestivă, conceptul limbii este conexat cu lexemele „poem” și „popor”. În efortul lor de edificare simbolică, filosofică și conotativă se instaurează o prezență a unui tandem existențial. Astfel, graiul devine o formă de viață prin care o colectivitate umană își exprimă forța creatoare, o oglindă reflectoare a celor mai nobile sentimente caracteristice umanității, o revărsare de doruri. Într-un capăt uitat de lume și de timp, în abandonul nostru, ne mai mântuie și sacralizează o limbă care transcende banalul, carnalul, efemerul, lumina și întunericul. Strană și altar de mănăstire, axion liturgic în cinstea celor care îi înalță asiduu zidirea. Așadar, simbioza creată între aceste concepte fortifică ideea că vorba rescrie istoria existențială a arhetipului luminii, al acelui „Fiat lux!”.
Literatura este hrana spirituală ce ne-a zămislit și oglindit ca neam. În procesul lecturii, este ca și cum am urmări un act al substanțializării luminii, care, tot mai discret și mai atent, se coagulează în timp, se materializează și se cristalizează exponențial prin intermediul lexemelor. Un exemplu întru consolidarea temei este poezia lui Grigore Vieru „Salvați-vă prin limbă”. Am ales acest text, deoarece invocă prezentul decăzut „somnul cel de moarte” și dorința apocaliptică a eului liric pentru salvarea națiunii. Un nou text ce poate servi drept argument plauzibil este poezia semnată de Tudor Arghezi „Testament”. Începând cu titlul sugestiv, întregul conținut al poeziei este un act ce sfințește destinul poporului român - basarabean: „un nume adunat pe-o carte”. A treia operă ce încheie ciclul argumentativ este poezia lui Vasile Romanciuc „Tu ești stăpâna lumii”. În versurile sale, se anihilează veninul societății contemporane și se îndeamnă la armonie prin limba maternă: „cea mai pașnică putere”.

 S-ar putea crede că întreaga natură a ostenit la zidirea Limbii Române. (Gr. Vieru)
5
„ … Salvați-vă…”
Limba română - Grigore Vieru. Creația sa gravitează în jurul unor teme majore aidoma mamei, limbii, patriei - teme ce, la rândul lor, sunt conexate între ele iremediabil. În poezia enunțată, are loc o reuniune a tot ce avem mai scump, amplasat într-o degringoladă existențială. Eul liric este într-o agonie acerbă, utilizând laitmotivul otrăvii: „s-au otrăvit” în tandem cu enumerația ce-l subliniază: „văi”, „miere”, „văzduh”, „grai”, „duh”, intensificându-se gravitatea problemei, un moment de cotitură ce amenință continuitatea poporului. Pe parcursul conținutului, apare de mai multe ori retorismul: „De ce și graiul?”, anihilarea limbii, fiind ultima etapă a degradării, următoarea destinație a Nimicului. De altfel, eul liric condamnă ignoranța semenilor săi: „s-a otrăvit barbar văzduhul”, învinuindu-i de participarea conștientă la această acțiune umilitoare. Dihotomia „Salvați-vă, / Prin limbă și prin carte” devine axa operei, strigătul orfic ce îndeamnă eliberarea neamului prin cunoaștere. Prin urmare, Grigore Vieru reușește să opereze cu contextul național existent și să ilustreze aspirații ezoterice cu ajutorul versurilor ce adăpostesc sensuri, emoții și aspirații.
„Durerea noastră surdă și amară…” devine sinteza poemului arghezian. Limba noastră cea română devine prilej de rugăciune ecumenică și fișă a buletinului de identitate. Tudor Arghezi inițiază un proces al sacralizării și beatificării misterului limbii române: „cartea mea-i, fiule, o treaptă”. Oferind un titlu denotativ „Testament”, mesajul țintește către toți „urmașii Romei”, dar mai ales celor care vor veni după noi. Identificând antitezele: „sapă - condei”; „brazdă - călimară”; „zdrențe - coroane”; „miere - venin” se etalează procesul inextricabil al evoluției realizate în timp, soldat cu frumoasa și „măiastra limba română”, izvorâtă din „rodul durerii de vecii întregi”. Așadar, în urma analizei migăloase a elementelor descriptive din conținut, relevăm un crez unic și inconfundabil al scriitorului în fața măreției sublime a zidirii dumnezeiești - Creația.
„Tu ești stăpâna lumii, tu…” idee subliniată în poezia cu titlu eponim. Aidoma celorlalți promotori al limbii române, ai frumuseții și arhetipului, Vasile Romanciuc a luptat cu toate armele existente pentru EA. Numind-o și atribuindu-i o valoare supremă, eul poetic îi oferă conotație divină: „ împarți lumină la martiri”. Omniprezența limbii în destinul basarabeanului capătă valoare vitală, hrănitoare de mituri și de vise propulsate desculț în lumea mare. Sorbind vers cu vers și citind atent printre rânduri, urmărim un proces al substanțializării luminii, care, tot mai discret și profund, ajunge în vasele sanguine potrivite. Abordând subiecte actuale și concludente, opera lui Romanciuc devine exegi monumentum, deoarece creația autentică este atemporală și își apără supușii, adică cititorii, cu „oastea sa de trandafiri”, fiindcă pacea înseamnă armonia și echilibrul nostru moral.
Intelectualitatea română a oferit prerogative vaste asupra subiectului graiului, pentru că limba trăiește în sistemul circulator al patriotului. Ea este prima mare iubire a unui neam și ultima ce îl eternizează. Indiferent de eșantionul său de vorbitori, râmâne a fi roua lacrimii, amurgul dragostei și perla timpului, șlefuită cu migală de timp, istorie și sânge. 
Astfel, subiectul expus cheamă la ședințe cu noi înșine, în al cincilea ungher, pentru că limba română modelează gânduri, structurează expresii, ordonează emoții, reverberează sensuri. Lupta neamului împotriva timpului este actuală în orice atom de timp și spațiu. Cineva o pierde, alții o câștigă… 
Care parte a baricadei este mai rezistentă?
 Cea de OM!
6
PrevNext