Ion Creangă

Copilăria autorului

“Ia, am fost şi eu în lumea asta, un boţ cu ochi, o bucată de humă însufleţită din Humuleşti, care nici frumos până la 20, nici cu minte până la 30 şi nici bogat până la 40 nu m-am făcut. Dar şi sărac aşa ca în anul acesta, ca în anul trecut şi ca de când sunt, niciodată n-am fost”.

Data nașterii autorului este incertă. El însuși a spus că s-ar fi născut la 1 martie 1837, în satul Humulești, județul Neamț, Plasa de Sus, din părinții români: Ștefan a lui Petrea Ciobotariul, din Humulești, și al Smarandei Creangă, din satul Pipirig.

Creangă a mai avut încă șapte frați și surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petre, ultimii trei, morți din copilărie, iar Zahei, Maria și Ileana decedați în 1919.

Îl chema Ion Ștefănescu. În timp ce învăța la școala de catiheți de la Fălticeni se numea Ion Ștefănescu. Ulterior și-a schimbat numele în Ion Creangă după numele mamei lui.

“Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea singură este veselă şi nevinovată”.

Despărțirea de copilărie. Viața de familie

“Stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau în părţile noastre pe când începusem şi eu, drăguliţă-Doamne, a mă ridica băieţaş la casa părinţilor mei, în satul Humuleşti, din târg drept peste apa Neamţului; sat mare şi vesel, împărţit în 3 părţi ”.
S-a despărțit cu greu de viața țărănească, după cum mărturisește în Amintiri.
Se însoară mai târziu, la Iași, cu Ileana, fiică de preot din Iași, devenind diacon.
La 19 decembrie 1860 se naște fiul său Constantin.
În 1873 divorțează, copilul său de 12 ani fiindu-i dat în îngrijire. A căutat o casă în care să se mute, alegând o locuință în mahalaua Țicău (bojdeuca).

Timpul peste Creangă

“Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, … ”

Seminarul de
la Socola
1858

Primele manuale
1868-1876

Termină cursul inferior al Seminarului, și, un an mai târziu, este hirotonisit diacon la Iași

1837

Ca pedagog, publică, împreună cu alții, manuale pentru clasele primare, unde îi apar și primele povestiri.

Școala Primară
1849-1854

Școala normală „Trei Ierarhi”
1864

Urmează cursurile primare la Broșteni, Târgu Neamț, și Fălticeni (la școala de „catiheți”).

Urmează cursurile Școlii Normale, unde îl are profesor pe Titu Maiorescu. Acesta îl numește învățător la Școala Primară nr. 1 din Iași.

Operele sale 1875-1883

La îndemnul lui Eminescu, scrie cele mai importante opere ale sale.

Trecerea în veșnicie
1889

Moare la 31 decembrie, la Iași, în același an cu marele său prieten, Mihai Eminescu.

1889

Cea mai frumoasă prietenie din literatura română
1875

„Amintiri din Copilărie”
1881-1882

Îl cunoaște pe Mihai Eminescu, revizor școlar la Iași și Vaslui. Debutează în revista „Convorbiri literare”, cu „Soacra cu trei nurori”.

Publică în „Convorbiri literare” primele trei părți din „Amintiri din copilărie”, ultima parte apărând postum, în 1892.

Poveștile lui Ion Creangă

Capra cu trei iezi

Punguța cu doi bani

Soacra cu trei nurori

Dănilă Prepeleac

Povestea porcului

Fata babei și fata moșneagului

Făt Frumos, fiul iepei

Povestea lui Harap-Alb

Povestea lui Ionică cel prost

Povestea lui Stan-Pățitul

Ivan Turbincă (1878)

Povestea poveștilor (1877-1878)

Povestea unui om leneș (1878)

1875

1875

1875

1876

1876

1877

1877

1877

1877

1877

1878

1878

ȘTIAȚI CĂ...?

Operele sale au fost traduse în peste 17 limbi: franceză, engleză, rusă, cehă, sârbă, vietnameză, italiană, bengali, hindusă, singaleză, spaniolă, greacă, slovacă, albaneză, poloneză, estonă și chineză.

Humuleşteanul era un bărbat înalt şi corpolent (1,85 m şi cam 120 kg).
Datorită apetitului său proverbial, prietenii apropiaţi îi spuneau "mâncăul" sau "burtuhănosul".
Ei mărturisesc că putea înfuleca la o singură masă 100 de sarmale şi o mămăligă cât roata carului.

Aflat în drum spre băile de la Slănic, unde mergea pentru... cure de slăbire, a comandat şi a mâncat într-un birt toate felurile aflate pe listă, adică: o supă de bulion, un borş de pui, costiţe cu mazăre, friptură la tigaie, friptură de frigărui, toate udate cu o carafă cu vin alb, vechişor...

Mesele lui erau impresionante.
Când locuia la bojdeuca din Țicău, la o masă putea mânca: o mămăligă mare, un crap întreg, o oală de sarmale cu păsat, o găină friptă pe țiglă. Îi plăceau plăcintele poale-n brâu și pe toate le uda cu vin și cu o cofiță de apă rece.