Loading...
Nume student:Chiriță Florentina CristinaPIPP, anul 2
Loading...
Loading...
RETORICĂ ȘI COMUNICARE
Motto: Când vorbești să nu uiți că cei care te ascultă sunt oameni ca tine și se așteaptă să te comporți ca un om obișnuit
Etimologic, cuvântul “retorică” provine din latinescul “rhetorica”, cu rădăcini în grecescul “rhitor”, care însemna “vorbitor” sau “orator” sau “cel ce învaţă arta elocinţei”.
Cele mai multe definiţii ale retoricii au fost date în antichitate. Retorica va fi considerată: putere de a convinge, uşurinţa de a vorbi, arta de a înşela.
Platon afirmă că retorica este iscusinţa de a fermeca şi plăcea sau al patrulea fel de înşelătorie .
Aristotel (Arta Retoricii) acordă retoricii un statut egal și complementar cu cel al filozofiei (cel mai înalt posibil) deoarece ambele sunt accesibile tututor oamenilor într-o oarecare măsură.
Platon afirmă că retorica este iscusinţa de a fermeca şi plăcea sau al patrulea fel de înşelătorie .
Aristotel (Arta Retoricii) acordă retoricii un statut egal și complementar cu cel al filozofiei (cel mai înalt posibil) deoarece ambele sunt accesibile tututor oamenilor într-o oarecare măsură.
Retorica rediviva ocupă un loc central în cadrul procesului actual de comunicare, în care semnificația discursului se construiește ca rezultantă a interacțiunii partenerilor (locator/interlocutor, autor/lector, orator /auditor).
Această perspectivă nouă susține ideea conform căreia retorica nu mai este privită astăzi ca „o artă a ornamentării discursului” ci ca un mod firesc de producere al acestuia: „fie că vrem,fie că nu vrem, retorica s-a insinuat în cotidian cu multiplele sale forme și constructe, modificând modul nostrum de gândire”.(Michel Meyer,
Questions de rhétorique, Langage raison et séduction , Paris Générale Française, Librairie 1993, p.7)
Această perspectivă nouă susține ideea conform căreia retorica nu mai este privită astăzi ca „o artă a ornamentării discursului” ci ca un mod firesc de producere al acestuia: „fie că vrem,fie că nu vrem, retorica s-a insinuat în cotidian cu multiplele sale forme și constructe, modificând modul nostrum de gândire”.(Michel Meyer,
Questions de rhétorique, Langage raison et séduction , Paris Générale Française, Librairie 1993, p.7)
Din acest punct de vedere,studiul retoricii este esenţial din cel puţin trei motive:
Pentru înţelegerea funcţionării discursului de orice tip: politic, juridic, didactic,ştiinţific, mediatic, publicitar.
Pentru facilitarea unei “lecturi” critice a textelor politice, publicitare, mediatice etc. conform unei grile de decodare care presupune instituirea unor mecanisme deapărare, altfel spus, de imunizare în faţa manipulării.
Pentru producerea unor discursuri adecvate situaţiilor de comunicare într-o eră comunicaţională care a depăşit stadiul “informaţional”.
Pentru înţelegerea funcţionării discursului de orice tip: politic, juridic, didactic,ştiinţific, mediatic, publicitar.
Pentru facilitarea unei “lecturi” critice a textelor politice, publicitare, mediatice etc. conform unei grile de decodare care presupune instituirea unor mecanisme deapărare, altfel spus, de imunizare în faţa manipulării.
Pentru producerea unor discursuri adecvate situaţiilor de comunicare într-o eră comunicaţională care a depăşit stadiul “informaţional”.
Funcțiile retoricii
Pentru un discurs persuasiv se au în vedere mai multe aspecte:
Pregătirea conținutului comunicării și orientarea în teren-documentarea, scrierea și fixarea conținutului unui discurs ;
Introducerea potrivită pentru captarea atenției auditoriului (captatio benevolentiae);
Vorbitorul (oratorul, retorul) trebuie să controleze procesul de transmitere a mesajului pe care doreşte să-l recepteze auditoriul;
Vorbitorul trebuie să urmărească atât transmiterea într-o modalitate accesibilă a datelor relevante, cât și furnizarea unor răspunsuri la posibilele întrebări ale interlocutorului;
Rolul tăcerii în retorică;
Conținutul comunicării trebuie să fie argumentat, simplu și clar
Importanța încheierii.
Pregătirea conținutului comunicării și orientarea în teren-documentarea, scrierea și fixarea conținutului unui discurs ;
Introducerea potrivită pentru captarea atenției auditoriului (captatio benevolentiae);
Vorbitorul (oratorul, retorul) trebuie să controleze procesul de transmitere a mesajului pe care doreşte să-l recepteze auditoriul;
Vorbitorul trebuie să urmărească atât transmiterea într-o modalitate accesibilă a datelor relevante, cât și furnizarea unor răspunsuri la posibilele întrebări ale interlocutorului;
Rolul tăcerii în retorică;
Conținutul comunicării trebuie să fie argumentat, simplu și clar
Importanța încheierii.