Istoria Românilor

Epoca Clasică (500 i.Chr - 600 d.Chr)

Moment important: Războaiele Daco-Romane din anii 101-102 și 105-106

Decebal nu a respectat condițiile păcii, căutând alianțe la populațiile vecine. Traian a construit podul de peste Dunăre de la Drobeta, pregătindu-se astfel de război. Capitala a fost asediată și apoi cucerită.

În urma războaielor din anii 101-102 şi 105-106 împăratul Traian transformă Dacia în provincie romană. Moesia (Dobrogea de astazi) era provincie a Romei din anul 15 d. Hr.

Epoca Medievală (600 - 1500)

Moment important: Unirea Țărilor Române de la anul 1600

Unirea a fost efectuată în timpul domniei lui Mihai Viteazul (1593-1601):

Acțiuni militare:
1599- Șelimbăr, este înfrânt Andrei Bathory, principele Transilvaniei. (cauza - înlăturarea lui Andrei Bathory, fidel otomanilor pentru a crea frontul românesc antiotoman; consecință - M.V devine principe al Ardealului)
1600 - cucerește Moldova, îl inlătură pe Ieremia Movilă, fidel otomanilor, devine domn al Moldovei
Consecința - este realizată prima unire politică a Țărilor Române sub o singură conducere.
Destrămarea Unirii
Cauze - opoziția marilor puteri vecine: I.Otoman, I.Habsburgic și Polonia
- nemulțumirea nobilimii maghiare din Transilvania
Acțiuni militare:
- Sept. 1600 - Mirăslău, M.V. înfrânt de către nobilimea din Transilvania sprijinită de către trimisul austriac gen. Basta.
Consecința: - M.V pierde Transilvania.
- În Țara Românească polonii îl înscăunează pe Simion Movilă, filo polon și filo otoman. M.V este nevoit să plece la Praga și Viena, pt. a cere sprijinul împăratului austriac.
- Aug.1601 - Guruslău (cauza – înlăturarea lui Sigismund Bathory de la conducerea Transilvaniei; consecința - înfrângerea lui S.B, cu sprijin austriac. M.V. este asasinat din ordinul gen. Basta pentru a nu reface unirea.)

Epoca Industrială (1700 - 1900)

Moment important: Mica Unire de la 24 ianuarie 1859

Unirea Principatelor Române a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și reprezintă unificarea vechilor state Moldova și Țara Românească. Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească.
Totuși, unirea a fost un proces complex, bazat pe identitatea culturală și istorică între cele două țări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.
Deznodământul războiului Crimeii a creat un context european favorabil realizării unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor adunări ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri, prin care se accepta o uniune formală între cele două țări, cu guverne diferite, însă cu unele instituții comune; principatele trebuiau să se numească Principatele Unite Moldova și Valahia.
La începutul anului următor, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Moldovei și Țării Românești, aducându-le într-o uniune personală. În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică.
Procesul de unificare a continuat și după înlăturarea sa de la putere (1866), atunci când pe tron a fost adus și numit principe, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, constituția adoptată în acel an denumind noul stat România.

Epoca Modernă (1900 - 1950)

Moment important: Marea unire de la 1 decembrie 1918

Marea Unire din 1918 a fost procesul istoric în urma căruia toate provinciile istorice locuite de români s-au unit în anul 1918 în cuprinsul aceluiași stat național, România. Etape preliminare au fost Unirea Principatelor Române din 1859 și dobândirea independenței în urma războiului din 1877-1878, pe fondul renașterii naționale a românilor în parcursul secolului al XIX-lea.

Unirea Basarabiei, a Bucovinei și, în cele din urmă, a Transilvaniei cu Regatul României (așa-zisul Vechi Regat) a dus la constituirea României Mari. Ea a fost scopul intrării României în Primul Război Mondial de partea Antantei și a fost favorizată de mai mulți factori istorici:

- acțiunea politică decisivă a elitelor din Regatul României și din Austro-Ungaria în conjunctura favorabilă de la sfârșitul Primului Război Mondial;

- prăbușirea Imperiului Austro-Ungar și a Imperiului Rus;

- afirmarea principiului autodeterminării și al celui al naționalităților pe plan internațional, în contextul prezenței pe scară largă a sentimentului național în rândul populației românești.

You've reached the end of the book

Read again

Made with Book Creator