Povestea ghiocelului curajos

Frica.
Cea care încerca să-l oprescă era frica.

. Ea, auzind că ghiocelul vrea să iasa în frigul iernii, veni la el să îi spună:
-Ghiocelule, cum să ieși la suprafață! Mai bine stai în pământ, aici ți-e cald și e bine, la ce bun să ieși și să înduri frigul iernii?
-Dar eu am auzit că în curând va veni primăvara!
-Până să vină primăvara mai este! Ai idee cât este de rece zăpada?
-Nu-mi pasă de zăpadă, eu vreau să văd soarele! El cu siguranță mă va încălzi.
- Acestea e soare de iarnă. El nu dă căldură. Iar zăpada te va îngheța!
-Eu vreau să văd ce e afară!
-Afară e frig și vânt! Rămâi aici!

Ghiocelul se mai gândi puțin, apoi îi spuse fricii:
-Știu că vrei să mă protejezi, însă de această dată, nu te voi asculta. Am să ies, indiferent care vor fi consecințele. Sunt pregătit să înfrunt orice îmi iese în cale. Eu vreau să văd soarele. Acum, te rog să pleci, dragă frică!
Așa că, frica plecă!

Încet, timid, Ghiocelul ieși din bulb. După ce a ieșit, simți zăpada cea rece și chiar îi era frig. Era și vânt, așa cum îi spusese frica. Oare ar fi fost mai bine să o asculte pe frică? Nu! El i-a spus deja fricii că va îndura toate obstacolele chiar și zăpada cea rece.

Așa că, ghiocelul își ridică frunzele și căpșorul și nu mai sta culcat pe zăpada rece. Încet, încet, își deschise și petalele florii. Dar unde era soarele? Iarăși se întristă. Frica avea dreptate! Soarele nu încălzește, adică nici măcar nu e pe cer. Unde o fi soarele?

-Soare, soare, unde ești? De ce pe cer nu strălucești / Frigul să mi-l potolești?
Auzind spusele ghiocelului, soarele apăru. Însă ghiocelul nu-l văzu deoarece el stătea cu capul plecat. Simți însă că îi e mai cald. Atunci își ridică ușor căpșorul spre cer.
Uimit, văzu că soarele apăru, însă nu încălzea așa de tare precum ghiocelul își dorea. Dar nu conta! Era fericit că vede soarele. Și era foarte fericit pentru curajul pe care l-a avut de a ieși.

Soarele, admirând curajul ghiocelului de a ieși din zăpada rece, hotărî să-și arate razele calde. În felul acesta, soarele topi toată zăpada.
Acum, zăpada era deja topită. Ghiocelul nostru era și mai fericit și mai mândru că nu a ascultat frica. El o chemă pe frică pentru a-i mulțumi că a încercat să-l protejeze de pericol.
Frica veni.
Îi spuse că dorința lui de a veni la suprafață și de a întâlni soarele au fost îndeplinite și că a meritat să îndure tot frigul. Atunci, frica se făcu din ce în ce mai mică iar la final, dispăru.
Ghiocelul era fericit!
Deoarece ghioceii sunt primele flori care apar primăvara, copiii merg să-i culeagă. Copiii iubesc ghioceii pentru curajul lor