Loading...

A fost odată ca niciodată un bulb de ghiocel. Ghiocelul își dorea foarte mult să iasă din bulb. Își dorea să iasă pentru a vedea soarele, dar cineva încerca să îl oprească. Știți voi cine încerca să-l oprească?

Frica.
Cea care încerca să-l oprescă era frica. 

. Ea, auzind că ghiocelul vrea să iasa în frigul iernii, veni la el să îi spună:
-Ghiocelule, cum să ieși la suprafață! Mai bine stai în pământ, aici ți-e cald și e bine, la ce bun să ieși și să înduri frigul iernii?
-Dar eu am auzit că în curând va veni primăvara!
-Până să vină primăvara mai este! Ai idee cât este de rece zăpada?
-Nu-mi pasă de zăpadă, eu vreau să văd soarele! El cu siguranță mă va încălzi.
- Acestea e soare de iarnă. El nu dă căldură. Iar zăpada te va îngheța!
-Eu vreau să văd ce e afară!
-Afară e frig și vânt! Rămâi aici!

Ghiocelul se mai gândi puțin, apoi îi spuse fricii:
-Știu că vrei să mă protejezi, însă de această dată, nu te voi asculta. Am să ies, indiferent care vor fi consecințele. Sunt pregătit să înfrunt orice îmi iese în cale. Eu vreau să văd soarele. Acum, te rog să pleci, dragă frică!
Așa că, frica plecă!

Încet, timid, Ghiocelul ieși din bulb. După ce a ieșit, simți zăpada cea rece și chiar îi era frig. Era și vânt, așa cum îi spusese frica. Oare ar fi fost mai bine să o asculte pe frică? Nu! El i-a spus deja fricii că va îndura toate obstacolele chiar și zăpada cea rece.

Așa că, ghiocelul își ridică frunzele și căpșorul și nu mai sta culcat pe zăpada rece. Încet, încet, își deschise și petalele florii. Dar unde era soarele? Iarăși se întristă. Frica avea dreptate! Soarele nu încălzește, adică nici măcar nu e pe cer. Unde o fi soarele?