Loading...
Unul dintre cele mai vechi obiceiuri, transmis din generație în generație, este cel cunoscut de localnicii din satul Boiu, aparținând comunei Rapoltu Mare, ca scaunul Domnului. Acesta era ținut, în a doua zi de Paști, în toate satele din comună, dar astăzi doar la Boiu. Este împodobit un scaun cu spini, iarbă, flori și ouă roșii, care, în timpul slujbei de dimineață, i se prezintă preotului. La ieșirea din biserică, părintele este întâmpinat de tinerii ce au făcut împodobirea și trebuie să se așeze pe scaun pentru a fi purtat în jurul bisericii, de trei ori.În Valea Jiului, ținutul locuit de momârlani păstrează intactă tradiția udatului fetelor și femeilor. Băieții și bărbații merg din casă în casă, a doua zi de Paște, și udă cu parfum fetele și femeile care locuiesc acolo. Momârlanii pun mare preț pe costumele și straițele lor, iar cel care nu își țese o straiță nouă în Postul Mare, nu iese din casă în Ziua Învierii Domnului.
Loading...
”Împușcatul cocoșului” este un obicei bizar de Paște vine din Țara Hațegului, el păstrându-se și acum în satele Peșteana și Peștenița din comuna Densuș.La el, participă două echipe formate din tinerii din sat, se aduce un cocoș (de regulă negru) și se merge la horatul satului. Pădurarul satului este arbitrul, care vine cu arma de vânătoare, îi învață pe tineri să tragă cu pușca, supraveghind activitatea. Se leagă cocoșul de un copac, iar echipa care îl împușcă prima va câștiga, păstrând trofeul. Echipa care a pierdut va organiza hora sătească, plătește lăutarii și asigură masa și băutura pentru toți invitații. Astfel, sunt alungate duhurile rele din comunitate.Tot în această zonă mai întâlnim și alergatul prescurii, în a doua zi de Paște. O ceată formată din tinerii satului aleargă pe o distanță de câteva sute de metri, până la biserică, iar cealaltă echipă, aflată deja acolo, trebuie să mănânce repede prescura, înainte să ajungă prima ceată. Cei care pierd trebuie să facă cinste celorlalți, la crâșmă.
